Rând după rând
Rând după rând și foaie după foaie.
Gonesc toate către un haos neconceput
Dar totuși bine gândit și pus pe coală.
Tot trag de sentimente și tot beau din cană.
Călimara stă să sece de sentimente…
Dar o rog să mai rămână să pot să mai scriu.
Că-s viu și trist și poet.
Cum pot să trăiesc așa, de parcă-s metronom….?
Priviri acerbe mă deprimă, vorbe dulci mă îmbată.
Peste tot privesc, poate te mai văd odată.
Dar scriu rând după rând, adormid pe-o parte…
Te regăsesc în vise, dar nu ca altă dată.
Și continui să scriu, rând după rând și coală după coală.

