Un colos de umbre-mi coboară de pe munte
Și se ascunde în marea ce-mi transpiră pe frunte
O taină si-o trăire-mi astupă pleoapele gingașe
Și-mi învelesc ochiul minții ca două ambalaje…

Am o balanță-n creier pentru un echilibru fidel
Neurochirurgii îl numesc creierul mic sau cerebel
Dar ce vrea el, eu nu-nțeleg, tot merg pe 3 cărări
De-asta karma-mi umple sacii cu emoții si adnotări.

Îmi caut inspirația zilei de azi printre carnețele
Mai pun un rând pe foaie și mai desfac o bere
Licoarea-mi știe durerea și mă curățește
Fumul țigării îmi inundă firea și mă liniștește.

Lasă-mă să-ți spun o poveste, o știu de demult.
Că doar în privirea ta mi-o amintesc, oricât de beat sunt.
Că-ți simt esofagul cum vibrează sub buzele mele.
Și-ți simt respirația jucându-se printre degetele mele.

Poezie scrisă în colaborare cu ionutbill