Amestec de sentimente
Ucide sentimentele din noi și aruncă-le în mare.
Lasă-le-n deriva morții lasă-le în altă viață…
Stinge flacăra din noi și-mprăștie cenușa pe câmpii..
Zidește granița dintre noi și hai să ne uităm.
Că numai ne avem rostul fără iubirea ce ne leagă.
Lasă cerul să plângă peste osemintele iubirii…..
Am distrul frumosul neglijând legea firii și acum plătim
Tu plângi cu patos și eu blestem nopți nedormite și sihastre
Și lumina se stinge ușor în noaptea difuză.
Tu dormi…
În marea în care am aruncat amintiri.
Dormi în insomnia ta, dragă…
Vine orizontul…
Ne sufocă.
Și-ți va spulberea durerea..
Ce ne-a despărțit odată, demult.
Când eram naivi și nu credeam în rău!
A ajuns orizonul și ni s-a așezat pe tâmple.
Dezmierdând, trupul, durerea și timpul.



