Amestec de sentimente

Ucide sentimentele din noi și aruncă-le în mare.
Lasă-le-n deriva morții lasă-le în altă viață…
Stinge flacăra din noi și-mprăștie cenușa pe câmpii..
Zidește granița dintre noi și hai să ne uităm.
Că numai ne avem rostul fără iubirea ce ne leagă.

Lasă cerul să plângă peste osemintele iubirii…..
Am distrul frumosul neglijând legea firii și acum plătim
Tu plângi cu patos și eu blestem nopți nedormite și sihastre
Și lumina se stinge ușor în noaptea difuză.

Tu dormi…
În marea în care am aruncat amintiri.
Dormi în insomnia ta, dragă…
Vine orizontul…
Ne sufocă.

Și-ți va spulberea durerea..
Ce ne-a despărțit odată, demult.
Când eram naivi și nu credeam în rău!
A ajuns orizonul și ni s-a așezat pe tâmple.
Dezmierdând, trupul, durerea și timpul.

                                                              Poezie scrisă în colaborare cu Adria

Leagă-mi…

Leagă-mi ancora de gât și aruncă-mă în mare.
Să mă scufund odată cu sentimentele primare….
Că-n lumini selenare apa prinde viață
Și-n adâncul ei se îneacă o ultimă speranță.
Leagă-mi ancora de gât și aruncă-mă în mare.
Lasă-mi sufletul să plece, n-arpinde lumânăre.
Calea mea-i întuneacată cum a fost de-atâtea ori.

Du-mi trupul departe, dezleagăl de fiori
Iubește-mă ca altă dată chiar de ar fi să mori.
Sentimentele tale mi-au devenit străine,
Ca o pasăre ce tot zboară, că nicăieri îi este locul…
Și-apoi să-mi anesteziezi trupul să uite ce îl doare
Apoi să-mi servești otravă să uit că mai exist.
Că port blestem de viață pe umeri-mi tăiați.

N-am vrut iubire de la frați că a ta mi-a fost de-ajuns.
Dar iubirea-ți era trecătoare,mă doare că nu mi-ai spus.
Am omis să-mi scriu durerea, căci lacrimile-mi stricau lucrarea.
Dar asta mi-a fost soarta ca să lupt cu ce nu pot uita.
Și în adânc de mare, oamenii prind viață…

Greu

E greu să-învelesc aici pe foaie, amintiri ce le iubesc.nebunie

Dar o să-ncerc să scriu din ele, printre cuvinte, ce nu le doresc.

Mi-ai spus vrute și nevrute, m-ai alungat și m-ai chemat.

Ai crezut că oprești timpul, când de mine ai uitat.

Timpul niciodată nu rămâne, ci pleacă spre alte zări.

Îmbibat e de-amintire, și acum mă vezi prin flori.

Mi-ai spus că te-ai gândit bine, și de mine vrei să scapi.

Te-am lăsat atunci în pace, sperând că-i doar o pasă și curând tu o să taci.

 

Ți-ai pus ordine în sentimente, și eu am fost hopul cel mai greu.

Arunci acuma la gunoi, amintiri ce-s doar cu noi.

Mă uit tăcut la mine din oglindă, tu în spate gesticulezi.

Buchetul meu de trandafiri, ți-a devenit blestem.

Încercând să îl arunci, un ghimpe ți-a zis că te înșeli.

Regret cu-amărăciune-n glas, clipe când nu ți-am vorbit.

Te mai rog câteva clipe, să m-asculți de-ai să mai vrei.

Citește cuvintele toate, și-ai să-mi vezi tristețea-n chip

Dă-mi te rog puțin răgaz să termin ce-am început.

 

Nu înțeleg ce e cu tine, nu înțeleg ce-ai devenit.

Din ființa ce-a divină, acum ai suflet ipocrit.

Mi-ai zis c-am inima de fier, și că pot s-o țin în piet

Dar te rog să-mi spui de ce ea tace, și nu spune un cuvânt.

Ai fost doza ei de viață și-acum tu vrei să te retragi.

Dar am realizat mai bine, te rog să nu îmi răspunzi

Te las să pleci în pace, te las ca să mă scoți din amintire

Dar cândva îți vei aduce aminte……

Cât de mult eu te-am iubit.

Reîntoarcerea timpului

Şi scriu acum,când paharele sunt seci,10519665_712529265486196_115553331_n

De cerneală şi de băutură,

Şi  scriu acum cu gura seacă,de tine şi de vin

De buzele tale îmi este aşa de dor,

Cum nu mi-a mai fost vreodată de cineva sau ceva.

Lasă-ţi acum parfumul peste coală,lasă-ţi genele morbide

Peste trupul meu defăimat de atâta ură şi atât necaz.

Dă-mi puţin,puţin te rog , puţin răgaz,

Că fără sărutarea ta , simt că nu am glas.

Şi scriu acum când dispare acest miraj,

Şi dispare acest miros divin de mir şi totul se inclină

Şi toate lacrimile-mi sunt puroi şi mâinile-mi mânjite de noroi

Îţi murdăresc rochia de un alb imaculat,căci trag de tine,dar tu nu mă vrei.

 

Sunt prada propriei mele fiinţe,ce nu o mai recunosc,oximoron.

Mă simt de parcă totul se sfârseşte, dar eu nu am nici un argument

Mă leg de scaun şi mă consider un dement,sunt propriul meu blestem

Îmi  dezleg sufletul de această sârmă ghimpată,ce-mi opreşte calea.

Pe care nu o cunosc,dar totuşi o încep la pas o încep agale,10418514_665700060189236_7287832379067259773_n

că nu cunosc adevărul  dar nici nu vreau să îl mai ştiu

Că am devenit nebun, sub propria mea întrebare.

că nu ştiam sigur, dacă mai este altă cale să ştiu dacă m-ăntorc.

Acolo unde bate vântul şi simt miros de plop,

Ce-mi străbate fiecare părticică a corpului, ce-mi învie orice simţ

Dar trupul meu cedează,de ce ca să mai mint?

Iubirea din carte

În viaţa asta sunt un trecător,dakann.deviantart.com anna karenina

Iubirea mea , tu ai plecat şi eu simt că mor

Timpul, eu cum să-l opresc? În amintiri să te zăresc…

Să-ţi simt chipul tău aproape şi să mă calmez

Ce mi-e teama ce mi-e gândul…?

Că tu ai plecat şi eu hoinăresc pământul,

Încerc lumea s-onţeleg, dar fără tine pier

Aş vrea în clipele astea să am inima din fier.

Căci pentru tine tot bătea,eu acuma vreau să se oprească

Cum îngerii mi-te-au luat şi acuma-mi eşti o stea

Aşteaptă-mă că vin dragostea mea.

 

Că fără tine viaţa me-ai morbidă,fără tine sec,

Unde-ţi e parfumul cu el ca să mă înnec…

Să privesc moartea-n ochi şi să o blestem

Să alerg spre ea cu privirea fixă să o ţintuiesc

Să o întreb cu disperare,de ce mi-te-a luat,

Cu ce i-am greşit,de ce mă lasă atât de trist

Iubirea mea unde eşti? Iubire tu mă auzi?

Oftez atât de-adânc şi privesc în gol…

De ce tocmai sufletul meu plânge,cu lacrimi de sânge

Peste florile de spin ce stau calme aşezate

Acolo unde io-ţi şoptea,

Eşti iubirea mea din carte.