Căutăm bloggeri!

tumblr_nfwy0xIhnB1tcgzfuo1_500Am decis azi, uitându-mă pe nişte statistici, că ar fi cazul să ne mai ocupam puţin şi de partea de marketing a blogului pe care am cam neglijat-o de ceva timp, axându-ne exclusiv pe content. Vrem pentru început să ne mărim blogroll-ul la cât mai multe bloguri şi site-uri active în domeniu.

Am 3 motive simple pentru care ai putea să faci schimb de link cu noi, şi le zic pentru că sunt şi bloggeri care urmăresc şi alte lucruri în meseria asta.

1. blogul meu e mai smecher/mai bine structurat/are mai multe vizualizări ca al tău, nu putem face schimb de linkuri. Dă-te-n măta cu atitudinea asta. Nu cochetez cu oameni din ăştia. Blogul nostru adună suficiente vizualizări, e optimizat SEO destul de binişor (zic eu) şi am câţiva cititori fideli care citesc cam tot ce scrie pe-aici. Şi se folosesc şi linkurile din bara de widget-uri. De exemplu îmi este accesat de pe blog instagramul destul de des şi mai văd că se intră şi pe alte bloguri din blogroll.

2. nu facem blogging de ieri, de azi. Cunoaştem anumite aspecte ale acestei meserii. Suntem domni manieraţi care ştiu să se poarte frumos când vor să obţină ceva, dar nu suntem nici prea falşi ca să nu fim linguşitori. Deci putem purta o discuţie pe tema asta.

3. Ieşim amândoi câştigaţi din treaba asta, nu doar eu sau doar eu şi colegii mei de breaslă. Dacă interesele sunt comune, la urma urmei, de ce sa nu încercăm?

Al doilea proiect la care m-am gândit, dar n-are treaba cu extinderea blogului, poate doar puţin cu promovarea, este colaborarea mai multor tineri la realizarea unei poezii. Cum am făcut de exemplu eu cu Piramidon sau eu cu Laurenţiu de atâtea ori (UNA, A DOUA, A TREIA etc). Acum vreau să înhăitez mai multi în treaba asta. Deocamdată am 4 oameni, adică noi 3 şi o gagică pe care am pâcâlit-o să scrie şi ea nişte versuri dacă îi dăm o ciocolată. Deci putem vorbi aici sau pe orice alta reţea de socializare despre schimbul de linkuri sau despre colaborarea la o poezie doua, câte or fi. Nu contează nivelul la care eşti sau modul cum scrii, iar la blog nu contează contentul, ci doar activitatea zilnică (adică să nu fie vreun blog părăsit sau pe care nu se mai postează).

Condica unui blogger

stop!Hmm…Prezent! Eu şi atât. De-ar fi citit şi băgat la cap şi postul ăsta ar fi bine. Mai ales de wordpress-eri!

Scriu, dar ce certitudine am eu ca lumea citeşte? Cine ce citeşte mai exact? Ce concluzii trage?

Okei, îmi dai like direct din reader-ul de wordpress. Citeşti doar fragmentul ăla mic mic format din nu mai mult de 50 de cuvinte. Îmi dau seama, pentru ca iau like, dar nu fac vizualizarea nicăieri, nici măcar pe home page 😉

Pe grupurile de facebook oaa…Aproape inutile. Acolo domneşte regula „fiecare pentru el”. Toţi postează însă nimeni nu prea citeşte.

Mi se par cam degeaba anumite treburi, sau îi pot ruga să nu îmi mai dea like sau follow cei care aşteaptă înapoi acelaşi lucru. Nu am timp să stau sa citesc bloguri, o mai fac din când în când dacă mai îmi ia ochii vreun articol sau vreo poezie. În rest sunt foarte ocupat. Scriu pentru publicul larg şi nu numai! Presupun că aceleaşi chestii le simte şi Laur, însă mă feresc să vorbesc în numele lui.

Cititorule

batepalmaHei tu! da tu, cititorule. Ştiu că îmi mulţumeşti doar printr-un apăsat de buton ce se numeşte „like” poate ca vrei să îmi zici mai multe, dar eu ştiu că ceea ce scriu pe tine te linişteşte şi uneori poate te răscoleşte, şi îmi pare rău mie, autorul şi mâna mea îşi cer iertare când nu te mulţumesc dar.. asta e sunt om şi mai greşesc şi eu ce să fac. Citindu’mă mă simţi aproape, mă simţi lângă tine cu mâinile’mi pe umerii tăi şi rândurile ce le citeşti, ce îţi spun „va fi bine”. Nu scriu degeaba, scriu pentru cititorii mei care’mi sunt prieteni nevăzuti şi uneori văzuţi.

Poate că dacă aş fi langa voi ati venii la mine si m’aţi lua în braţe sau să batem palma „jmechereşte” sau pur şi simplu mi’ai zice un „bravo”. Şi cel mai mic gest sau şi un rând scris în comentariu cu „tot aşa” pentru mine înseamnă enorm..ce să zic..cu blogul am plecat de jos, Alex o ştie prea bine, certuri şi necoordonare în rânduri ce îmi dădeau bătăi de cap. Acum le’am pus cap la cap rând pe rând şi am ajuns să avem cititorii noştri pe blog şi suntem mândri de noi, şi la rândul nostru şi noi citim bloguri care sunt mai bune ca ale noastre şi care autorii sunt cu ani buni mai mari ca noi şi când vedem un like ..sau o apreciere din partea lor parcă mai mult ne îndeamnă să scriem mai mult şi mai mult.

Şi mereu stau seara şi mă gândesc, ce idei să mai scriu pe foaie şi apoi pe foaia virtuală, oare ce voi scrie va fi ceva ce le va placea cititorilor? Nu am de unde să ştiu asta, dar totuşi scriu, pentru acel mic grup de oameni care apreciază munca unui artist prins în capcană de propriile gânduri efemere.