În noapte

În noapte calc, când toți sunt la culcare.

Caut ce nu mai găsesc, pasteluri și eclipse.

Și-am putrezit în vise și-am înviat în ploi…

Reîncarând iubirea, pirdută dintre noi.

Cu mii de bice-n spate drumuri drămuiesc

Că-n nopțile de iarnă, visele pălesc.

Mâini degerate, chipul mi-l ating.

Și lacrima-mi îngheață, înainte s-o prind pe buze.

Singurătate ești aproape,ce sentiment divin.

Și pur și simplu ard și nu știu ce-i cu mine.

Iubirea dintre noi se stinge, oare cine-i de vină?

În noapte calc, cu păcatul în gând.

Păgân privesc  apusul ce vine nimicitor

Nici forță n-am c-aș vrea să îl ridic

Să tot privesc la el și să nu simt nimic.

În noapte calc, cu pași mărunți și grei.

Pe spinii ce mă înțeapă și-mi lasă răni adânci.

Pătând cărarea cu sânge, vei știi încotr-o să apuci.

Lăsându-mi mie lacrimile dulci și pe obraji amintirile noastre.

Căutare

Şi-a mai trecut un timp şi-a mai trecut o vreme306552_389601527770333_1149042912_n

Şi-s doar urmele mele peste aceste veştede nuele

Căci ele-mi ştiu povestea, eu chiar am uitat-o

Atât de mult m-am renegat că m-am alungat departe

Fără gânduri, fără carte,fără ale tale şoapte

Pribeag privesc… cum lumea se scufundă…

Sub propria ei măiastră umbră,căci şi i-a sa săturat

Că de-atâta veşnicie, eu tot umblu  eu tot caut

Ceva ce n-am să mai găsesc, curând? Sau niciodată?

Unde?Când? Iubita mea… de ce-ai plecat?

Atâta vreme mi-a luat,să încep să realizez.

Că tu mă cauţi unde eşti,iar eu din ceruri te privesc.

Soarele din noapte

Când stelele sunt prea sus,cerul parcă-i gol1553001_609026582503132_1732863944_n

Nu găseşti pe el,nici un zâmbet nici un dor

Când cerul înnorat îşi cerne lacrimile fin

Transcriu fiecare lacrimă căzută,ca pe un semn divin

Şi soarele stă în stângă,iubirea-mi este-n dreaptă

Îmi îndrept privirea,şi înţeleg ce este viaţa

Că va veni şi ziua,când nu voi mai prinde dimineaţa

Şi-mi vor lipsii pereţii,ce-i ţineam feriţi de lume

Şi-mi vor lipsii şi foile,ce se ataşau de mine

Când pixurile seci urlau,şi gânduri negre mă năvăleau

Doar soarele nopţii mă mai lumina.

De când ai plecat…

Când tu îmi eşti plecată,sufletu-mi e trist65616_10200353932530463_67431776_n

Când tu nu-mi eşti aproape,inima-mi mi-am stins

Când luminile-s plăpânde,divinitatea-i tristă

Şi nu mă lasă nici măcar,lumina să o zăresc

Nici măcar un soare,pe cer nu mai găsesc

Că de când pământul,încet s-a întunecat

Şi pe scoarţa aridă,uşor tu mi-ai plecat…

Când tu nu-mi eşti aproape,eu mi-te clădesc

Şi trupu-mi e noroiul,ce nu-l împrăştii peste tot

Să nu mânjesc alţi oameni,cu-al meu nenoroc

Şi-o sfoară înfiptă-n ceară,începe să lumineze o cale

Că tu iubire ai plecat,şi totul în jurul meu s-a terminat

Când mortile de vânt,îmi disipec sufletul în văzduh

Toate astea par că sau dus,sau poate doar au apus.

Un poet pribeag

Poate că o să mor,când o să-mi fie timpulpribeag-in-lume

Sau am să mor când voi crede că-i de cuvință

Dar cât voi trăii,voi iubii, o singură ființă

Și o să vreau să mă gândesc,și o să vreau mai zâmbesc

Când totul se cutremură, parcă eu plutesc prin această lume

Lasă-mă te rog să cred,că am făcut destule fapte bune

Și să-mi cer iertarea ce-a sigură și dreaptă,Doamne, iartă-mă!

Că știu că nu mai vrei,știu că Tu nu m-ai uitat

Dar mă simt un suflet destul de pribeag,un om destul de rătăcit

Și cu tot cu trup, în poezii m-am adâncit,în poezii mă-nneclarge

Lasă-mă te rog iubire,din viață ca să plec,sau măcar să încerc

Că sunt un poet,ce se învârte în cerc,un poet ce-s renegat

Că o mulțime-n treagă,cu pietre după mine au dat

Și atunci când vine seara,eu să plec pierdut pe mare

Să o ascult când pleacă la culcare,să o ascult cum plânge de durere

Că-i furtună-n larg și valurile-i geme,și largu-i este întristat

De când eu de lângă ea, blestemând am plecat,de când de ea am uitat.