Tinerii. Despre ei e vorba. Şi eu sunt inclus aici, dar deja timpu trece şi eu avansez în vârstă şi nu mai pot fi etichetat în aceasta categorie. Am înţeles ce am de făcut şi cum m-am format, şi acesta va rămâne singurul meu drum în viaţă. Dar cum rămâne cu restul, care nu ştiu pe ce lume trăiesc şi încotro se îndreaptă? Cei care sunt mai mici ca mine, nu neapărat ca vârstă cât şi ca mod de gândire. Unde-i liderul ce se ridică în fruntea generaţiei actuale cu steagu în mână şi torţa arzând în focuri, conducând către o revoluţie în cultura şi civilizaţie? Uite, asta e:

şi lumea îl venerează, îl adoră, îl respecta, ba mai mult, îl îndeamnă la cât mai multe şi îl promovează în continuare. Codrin, pe numele său Satana, în fine, nu mai spun nimic de numele sau de vocabularul sau vulgar, stă şi montează şi filmează desene şi videouri cu el înjurând sau făcând diferite glume. De ce? Prea mult timp liber, nasol. Poftim model care munceşte pentru ţara, aduce bani la buget şi plăteşte taxe şi impozite din banii munciţi pe cârcă o lună întreagă.Trist, chiar trist în draci, ce pula mea? Rău o fi fost înainte de revoluţie, nu mă pronunţ, dar măcar oamenii care i-am întâlnit şi au trăit acele vremuri sunt adevărate valori după care te poţi ghida.

Stau şi mă întreb când o să văd ca acel procent de 10% care îl au pe acest om ca model în viaţă se va mari? Păi când?:

Am văzut reacţia oamenilor de rând. Ei zic că-i prea trist, că e drogat, că stă după blocuri şi numai despre asta cântă. Fraieri, îl judecă fără să aibe habar ce înseamnă să trăieşti în sărăcie, să mănânci pâine cu apă în fiecare zi, să pleci de-acasă la furat prin ţări străine şi nu la muncă. Peste toate astea a trecut, acum e un om împlinit, la casa lui, la job-ul lui, la prietena lui, iar muzica acum inspiră încredere, veselie, şi multă voie bună şi îndeamnă la o schimbare generală în noi. E printre cei mai respectaţi oameni în rap-ul romanesc şi a schimbat multe minţi confuze şi a îndreptat mentalităţi pierdute, deci hai… să vă aud? A simţit cineva vreodată versurile astea: „din vremea mea, despre asta-i vorba/când alţii mâncau fripturi, noi reîncălzeam ciorba”? A murit cineva de foame, fără să aibă un ban în buzunar?? Eu zic că da, dar degeaba. Muzica e făcută într-adevăr să inducă anumite stări de spirit (comercial rap sau alte genuri), foarte corect, dar nu ai cum sa acuzi astfel de oameni de diferite atrocităţi când chiar ei sunt cei care se chinuie prin muzica să ne înveţe anumite lucruri şi să ne arate că acolo unde ei au dat greş noi vom reuşi!

Sau poate mi-am ales eu modelul greşit să-l dau ca exemplu. Bine, uite alţii: Dan Puric, Mircea Dinescu, Gheorghe Dinică. Nu îmi vin în minte, dar sigur dacă ati citi macar o carte scrisa de un autor contemporan ati gasi 2-3 modele pe care sa le urmati si de la care o sa aveţi ce învăţa. Concluzia era ca de ce sa nu scuipam pe mâncarea făcuta de mama în care a pus sudoare şi suflet ca noi să nu murim de foame, şi să nu ne cumpărăm o shaorma mare şi zemoasa din banii pe care tot ea ni i-a dat. Şi asta în timp ce alţii mor de foame în direct la TV!

Nu dai de un om serios în ziua de azi, sunt profund dezamăgit, şi mă miram unde-s prietenii mei ăia mulţi? Puţinii care îi am sunt mândru de ei, mândru că reuşesc să împart seară de seară, afară sau la telefon, un pahar de bere şi un sfat sau o vorba bună. La urma urmei, tu fă ce vrei, reneagă-mă dar ascultă-mă, iubeşte-ţi aproapele şi ţine-l lângă tine, la urma urmei, împărţiţi acelaşi băţ pe care amândoi îl aduceţi înapoi, băţ aruncat de marii magnaţi care se joacă acum cu mintea ta şi ţi-o prostesc la infinit. Numai în doi veţi trece mai uşor peste 😉