Ia gata frate că deja nu se mai poate, deja mă ia flama şi nu mă mai pot controla. Sunt citit zi de zi de  o mulţime de oameni,ei se bagă în seamă cu mine şi apoi trag concluzii.  BĂ!!! Eu nu sunt geam să vezi prin mine, dacă a-ţi sta toţi să mă cunoaşteţi o să vă da-ţi seama că sunt exact ca poeziile mele. Încetaţi să mă corectaţi şi să fi-ţi mari grammari că sunteţi o adunătură de cretini. Cu google în faţa sunteţi mari intelectuali. Staţi şi voi zi de zi scriind, să vă văd atunci, când sunteţi la masă mâncaţi, şi vă ridicaţi şi să vă duce-ţi să dezvolţi versul din cap care tot răsună!! Când te pui să te culci să te mai gândeşti odată oare o să fie bine dacă scriu aşa. Când scriu mă rup de toată lumea sunt eu şi îngerul meu ce mă menţine lucid în viaţă. Îmi  spune-ţi că sunt critic şi eu am greşeli gramaticale în postările mele, sunteţi josnici, decât să mă citeşti să mă corectezi  nu o mai face, nu am nevoie de asemenea cititori niciodată, îţi place ceea ce scriu dar pozezi în cel ce nu îi place şi îmi ceri tot mai mult. Am încetat să mai scriu articole pe blog o perioadă de timp , ne mai vrând să atrag atenţie asupra mea prin ceartă,am încercat să nu răspund provocărilor ce mă atacă direct şi fără ruşine. Acesta  va fi ultimul articol prin care răspund atacurilor la persoana mea. Cei ce se simt în ceea ce am postat este fix problema voastră. Nu am vorbit de cei ce mă ajută şi îmi dau sfaturi, dar sfaturi legate de poezie şi ceea ce scriu. Cunoaşte-mi viaţa ca să mă cunoşti pe mine, da am 17 ani şi care este problema? Dacă tu la vârsta mea erai mare om chipurile şi mulţi prieteni , pe mine nu mă interesează.  E viaţa mea şi am consolidat-o cum am ştiut eu mai bine fără grija nimănui. Cică am o viaţă bună, dar nici nu mă cunoaşteţi.