Oare voi găsi pe aici prin cer,lucruri negăsite acasă

Oare să mai stau să sper,că oare ceasu-mi va suna ca ieri

Când merg cu sacul la cârcă, alături îmi stă un ceas tovarăși

Ticăiturile lui mă strigă,vor ca ele să se oprească pentru o secundă

Că toata-mi viața ele mi-au vorbit din umbră, acum e timpul lor

Că am realizat că prin viață-s doar un călător fără destinație

Și-am pierdut atâtea primăveri, printre gândurile de alatăieri

Când simțeam că nu mai este vorbă de povești,că lacrimile-mi sunt seci

Pe un drum de piatră,voi sta dar parcă voi tot merge și voi cânta târziu

Prin parcul cel pustiu,doar luna e așa măiastră,și chipul dragei mele zace la fereastră

Cu ochii cât e zarea, ea mă așteaptă, dar eu parcă mor încet

Cu ticăiturile-n urechi,parcă nu-mi dau seama de lucrurile ce se tot petrec

Lampadare aprinse. pe drumul lor mă tot poftesc ca să pășesc odată

Și pe pietrele de aici, va sta scrisă viața mea toată,aici voi sta să zac

Alături de ceasurile mele, cu acel tic-tac ce curând se va opri.