Stare de sevraj

confuzcând sunt treaz
trăiesc un coşmar oribil
de-asta umblu haihui
să nu mă simt sensibil…
am trecut prin iad,
prin flamă şi cenuşă
nu sunt nebun, tu înţelege
sunt mic ca o căpuşă.
absolut, prietenul meu pe jumătate,
când vreau sa fiu, sunt criticat
de fiecare-n parte.
vreau sa te văd c-atârni de-o cracă,
spânzurat în limbă,
nu ştii ce vorbeşti
aşa că du-te şi te plimbă!
nu te suport oricine-ai fi
pleacă de tot, pleacă departe
pleacă acum şi nu mă mai citi!
nu sunt un curcubeu,
masticu stări emoţionale colorate…
sunt alb, negru, gri şi difuz,
ăsta nu-s eu, deci cine sunt defapt?
când mă uit în oglindă încă mă simt confuz
simt inima din mine cum bate pe asfalt.
iau lumina din import,
şi-o vând unor dementori nebuni
am un stil unic, şi vreau sa tot adopt
versuri în taină
din cartea marilor minuni…

dă-mi

dă-mi o seară jumatatefata cu cartea
după amiezi minunate
dă-mi o tonă de dreptate
dă-mi iubire şi dă-mi fapte

dă-mi un sărut în cuvinte
dă-mi o frunză şi 3 ghinde
dă-mi un gând să-mi intre-n minte
dă-mi o şoaptă să m-alinte

dă-mi un stilou şi o carte
dă-mi un şut să zbor departe
dă-mi un vis s-adorm în noapte
dă-mi o viaţă fără moarte.

dă-mi un perete şi-un tablou
dă-mi un ştrudel şi-un rulou
dă-mi iubire şi fă-mi-o cadou
dă-mi tramvaiul din depou

dă-mi o noapte furtunoasă
dă-mi ploaie, nu fi fricoasă
dă-mi o pasiune frumoasă
dă-mi o bere pe terasă
dorinte
dă-mi întoarcerea acasă
dă-mi de toate, zi-mi că-ţi pasă
dă-mi o sticlă şi o masă
dă-mi mirodenii şi o tămâioasă

dă-mi universul la picioare
dă-mi toată sarea din mare
dă-mi lumina de la soare
dă-mi un gând cu bunăstare

dă-mi o foaie şi-un birou
dă-mi un pat s-adorm din nou
dă-mi o dota, hai un wow
dă-mi un geam şi-un bibelou

dă-mi o pungă cu zăpadă
dă-mi mâna şi-mi arată
dă-mi din tine o bucată
dă-mi înapoi lumea toată

Simt

Şi într-o carte, nu mai ştiu în caretumblr_mkm3erFcLX1r7uixoo1_400

Ţi-am văzut întâia poză dragostea mea

De atâta timp te-am căutat în zare

Şi nici acum nu te-am gasit şi simt că nu am stare

Sufletul îmi este flămând fără de tine

Lacrimile-mi sunt grele ca de plumb,

Şi-aud  din cer cum cad mii de rubine

Învăluind întreaga plajă cu fire de nisip burgund.

Mici şi luminoase raze de soare în fântânile goale

Zeci de cuvinte de ocară şi valurile astea învolburate

Toate adunate  parcă mă doboară

Fluxuind dezordonate…pe ţărmul lumii de odinioară…

Hai să mergem pe ogoare, agale draga mea

Perseverentă îţi este privirea în această seară

Şi simt cum de pe mal tu mă cuprinzi de subţioară

Strânge-mă în braţe, o dulcea mea mioară…

Că e un peisaj dezolant în acestă beznă

Din pământ nu mai răsar, acum cad pe faleză

Şi lumina zilei nu mai cunoaşte zorile

Că pe acest tărâm de zgură s-au ofilit şi florile…

Poezie scrisă în colaborare cu Hetealx

Lumină

Atât aş vrea,un înger ce-mi şopteşte calmtumblr_mlenw22ie01rub0hvo1_400

Că lucrurile simple in amurg ele sunt coapte

Cu o carte în mână, mai merg o nouă noapte

Să găsesc lumina ce încă este vie

Că simt că doar asta mai poate să mă reînvie

Hai să mai ciocnim o cană de licoare pură

Că aşa arată roua în dimineaţa bună

Şi sorbind din nou încă o gură

Cad şi adorm învelit de brumă…

Şi iarşi stau sub aşternut cu vântul

Ce mă îngână cu fapta şi cu gândul

Că doar el seara stăpâneşte pământul

Atât aş vrea…un înger să mă asculte

Când nopţile sunt scurte şi ploile mărunte

Se ascund sub ştreşini pe sub burlane ruginii

Un inger coborat din ceruri in timpul unui zor de zi!

Meleaguri neştiute

Ne ţineam de mânăo9noapte
Mergând prin locuri tot mai ciudate
Tu spuneai că-i raiul
Dar eu ştiu că raiul e de mult departe
Negăsind cuprinsul nostru
Intr-o amărâtă ruptă carte…

Acuma e doar câmpul
Şi e-n zori, raze se ridică’n sus
De parcă’s flori
Şi pe şira spinării se simt fiori
Te ridic în braţe
Prinzându-te de subţiori

Nu te ridica pe vârfuri
Nu încerca părul să ţi-l fluturi
Aşteaptă semnul
Şi începe să te bucuri
Lasăte cuprinsă de cântec!