Târziu am realizat că glasul tău ma uitat.
Numele meu era doar titlu de poveste
Iar inima mea devenise un actor grăbit
Bătea în stânga și-n dreapta…
Dar tu nu erai aproape, să o auzi cum recită.
Fiecare vers de dor cu patos și cu lacrimi în ochi.
Sângera și pompa sânge, fără să-i pese de mine
Pentru că și ea știa, că am devenit un titlu de poveste.
Tipărit în amintiri defăimate de timp și de vreme.
Atâtea anotimpuri au trecut că nu știu dacă-s poeme.
Te-am lăsat atâta vreme să te dezintegrezi în ochii mei
Acum caut să te așez la loc că vreau să te îmbrățișez.
Nu-i drum să ducă la tine, nu-i nici măcat un indicator
Cu îndrumare către iubirea de mult pierdută.
Dar astea sunt vise derute și las mintea liberă pe stradă să umble.
Că tu meriți frumosul, eu l-am avut dar nu știam că-i al meu
Și i-am dat drumul spunând, dute pasăre frumoasă, zboară spre cer.
Că-n colivia mea de suflet nu-i loc bun pentru tine.
Iar tu ai zburat necontenit cu ochii către mine.