Felinarul

felinar_marela locul lui după tufișuri dese
un felinar șopește o poveste
despre cum vine noaptea
și-mparte nedreptatea
oamenilor corecți, dar asta-i realitatea…
viața fălește și înfloresc străduțe
unde trecătoare tinere devin bunicuțe
unde trecători bătrâni devin umbre arse-n liniștea verii
acolo felinarul păteaza cu amintiri cenușa serii
și oamenii continuă la umbra lui să caute comori
dar să le zică cineva să își verifice cutia cu scrisori
felinarul vegheaz-acolo de sute de decenii
căci pe trupul lui de beton scriu poezii primăverii
dar gândul că vine toamna devreme
mă înspăimântă cu bucurii ce vor deveni poeme
așa că felinare, te rog, luminează-mi zâmbetul
să pot să râd măcar odată atunci când îmi mai pierd cumpătul…

Stare de sevraj

confuzcând sunt treaz
trăiesc un coşmar oribil
de-asta umblu haihui
să nu mă simt sensibil…
am trecut prin iad,
prin flamă şi cenuşă
nu sunt nebun, tu înţelege
sunt mic ca o căpuşă.
absolut, prietenul meu pe jumătate,
când vreau sa fiu, sunt criticat
de fiecare-n parte.
vreau sa te văd c-atârni de-o cracă,
spânzurat în limbă,
nu ştii ce vorbeşti
aşa că du-te şi te plimbă!
nu te suport oricine-ai fi
pleacă de tot, pleacă departe
pleacă acum şi nu mă mai citi!
nu sunt un curcubeu,
masticu stări emoţionale colorate…
sunt alb, negru, gri şi difuz,
ăsta nu-s eu, deci cine sunt defapt?
când mă uit în oglindă încă mă simt confuz
simt inima din mine cum bate pe asfalt.
iau lumina din import,
şi-o vând unor dementori nebuni
am un stil unic, şi vreau sa tot adopt
versuri în taină
din cartea marilor minuni…

Soarele nopţii

Se stinge o zi se aprinde o nouă noapte de cenuşăHDR22

Moare un om,apare un înger, printre suflete aride

Mâna mea scrie cuvinte mult prea morbide

Într-o nuanţă de toamnă în braţe cu o copiliţă sfântă

Cu zâmbet de prinţesă şi voce caldă ca de o mierlă unică

În a mea privire se citeşte bucuria alături de ea tristeţea

Se contopesc ca prin minune şi eu redau lucrurile pe cunune

Peste tot în juru-mi sunt fapte bune de la fiecare om , fără de nume

Luna-mi este sus de veghe îmi luminează calea chiar de nu mă vede

O strig pe nume şi-mi apare-n cale ca o pasăre vine din zare

Cuibul ei cerul cel mare plin de puf de îngeri largi în aripi

Palizi pomi se culcă mult prea devreme tremurând de frig, dezveliţi de frunze.

Îngere răspunde

De ce îngere ,toate-s trecătoare..muritoare?fallen angel

De ce îngere,stelele-s prea sus şi cerul de neajuns?

Îngere de ce plâng cu lacrimi de sânge?

Se scurge ultima fărâmă de nisip ce-mi zace în clepsidră

Şi mă menţine viu prin această lume fără de vreun sens

Eu om ce stau şi mă gândesc la tine înger terorizat de mine

Când la orice greu …eu te strig pe nume şi-mi apari în cale

De ce îngere de-acum vei merge doar agale? Am greşit şi asta doare

Am risipit cenuşa din aripa-ţi ars de mine când am dat de greu

Şi acum mă rog la tine ca la bunul Dumnezeu că îmi e tare greu

În fiecare seară oameni fără de chip îmi răpesc liniştea deplină

Şi mă îndepărtează tot mai mult de curata lumină ce vine de sus

Nu-mi înlocuii nisipul cu cenuşa ta ce-a minunată

Eu nu mai sunt omul cel de altă dată.