Spre acelaşi cer ştiu că tu priveşti iubire

Acolo unde ne-am aruncat ce-a din tâi privire

Şi-ale noastre suflete erau ca doi meteoriţi încinşi

Când buzele ni-sau atins cerul parcă sa aprins

Că şi natura ne iubeşte,de asta sunt convins

 

Căci eu poet fără iubire şi tu fată prea frumoasă

Şi-au vorbit stelele-ntre ele pe amândoi să ne unească

Vântul parcă aplauda luna venise şi-mi şoptea aceasta,

este iubirea ta ce-ai aşteptat-o atât de mult

Şi ploaia mi-a dat semne că totul va decurge lin

Precum picăturile ei ce au venit din senin

 

Frunzele mi-au dat de veste că va fi un drum

Precum unul din poveste fără pic de gropi

Decât una la sfârşit, unde intram toţi

În cămara mea de suflet ai creeat o încăpere

Nu mă lasă vreodată,să-mi dau viaţa pe avere

Căci averea mea eşti tu şi poezia

De o să rămân sărac de viaţă şi ea va vrea să plece

Tu să şti iubire că voi devenii un demon

Ce doar în seară se arată mai frumos ca niciodată

Căci în astă seară ne-am întâlnit întâia oară.