Ticăit de ceas
Oare voi găsi pe aici prin cer,lucruri negăsite acasă
Oare să mai stau să sper,că oare ceasu-mi va suna ca ieri
Când merg cu sacul la cârcă, alături îmi stă un ceas tovarăși
Ticăiturile lui mă strigă,vor ca ele să se oprească pentru o secundă
Că toata-mi viața ele mi-au vorbit din umbră, acum e timpul lor
Că am realizat că prin viață-s doar un călător fără destinație
Și-am pierdut atâtea primăveri, printre gândurile de alatăieri
Când simțeam că nu mai este vorbă de povești,că lacrimile-mi sunt seci
Pe un drum de piatră,voi sta dar parcă voi tot merge și voi cânta târziu
Prin parcul cel pustiu,doar luna e așa măiastră,și chipul dragei mele zace la fereastră
Cu ochii cât e zarea, ea mă așteaptă, dar eu parcă mor încet
Cu ticăiturile-n urechi,parcă nu-mi dau seama de lucrurile ce se tot petrec
Lampadare aprinse. pe drumul lor mă tot poftesc ca să pășesc odată
Și pe pietrele de aici, va sta scrisă viața mea toată,aici voi sta să zac
Alături de ceasurile mele, cu acel tic-tac ce curând se va opri.



