Stau sicriele și plâng, stau coroane în amurg.

Se lovesc de ele ploi de parcă sunt uitate.

Dar plâng și ele laolaltă, cu sicriele-n gropate.

Că păpântul cel grunjos, nu cade într-o parte

Și pașii lor mărunți se afundă-n șoapte.

Și lacrimile lor mărunte o cruce cară-n spate

Și  a mea e ruginită, nu pare înoită

Că lumea ma uitat în groapa pustiită.

În parcul ăsta mare, eu n-am o cinematecă

Sau măcar o cafenea să stau la o șuietă

Dar pe cine mint, că-n cimitir nu-s astea

Iar eu un suflet blestemat aștept un pic de soare.