Etichetă: Ciudate

Cu ce rost?!

martie 4, 2018

Cică timpul îmi aparţine, ce frumos mă minte camera asta rece,
Clepisdra mea seacă, câteva grame mă despart de cer,
Şi simt că am prea multe în spate ce m-au întors pe dos….
Dar uneori simt că-i totul fără pic de rost,
Luat la rost pentru diferite stări ciudate,
Îmbrăţişat de-o singurătate aspră, vreau să pot să mă ascund.

Tot caut o linişte mult aşteptată, cândva ştiam pe ce străzi s-o găsesc,
Şi străzile şi-au schimbat structura, minciuna purcede peste tot,
Şi eu sunt împins de la spate de-o voce ce mă minte frumos….
Din zi în zi cu ochii tot mai roşii, dau la schimb multe zile pentru nopţi albe,
Dacă trebuie mă amanetez pe mine, pentru rostul fălos.

Oraşul părăsit part a ||- a

martie 7, 2017

Am preferat să tac, când vorbele tale loveau…
Nu ţi-am cerut să mă înţelegi, eu voiam altceva,
Nu am înţeles sau probabil nu am vrut să fac asta,
Că tu iubeai cu ochii închişi iar eu cu ei cât ceapa.
Ţi-am simţit iubirea dar şi năpasta.

Îmi spuneam cuvinte înainte de culcare,
Rugăciuni imaginare, la zei ştiuţi doar de mine…
Nu ştiam ce-i de făcut, că trecutul se întoarce mereu.
Şi mă depărtează tot mai mult de toate,
De pe aceleaşi trepte văd oameni cum pleacă.

Şi acum, dimineţile sunt ciudate, acum dor mai tare…
Am mers pe calea greşită, ştiam, dar a trebuit să rabd.
Pe aici nu sunt case, pe aici nu prea există oameni, ştiu.
Oraşul meu cel părăsit, începe ca să cadă.
Îl mai văd aşa frumos, doar privindul cu ochii închişi.

Punct.

februarie 27, 2017

Hai să punem punct şi nu puncte de suspensie,
Să închidem odată fraza asta ciudată ce nu îmi dă pace.
Mult prea multe seri pierdute în detrimentul tău de bine,1940917-bxwfoyjy-6
Iar eu pierdut în mulţime, nici nu mă aduci aminte.
Ce rost are să fiu doar năluca din vise?

Şi văd atâtea trupuri, ore unde-s oamenii de-aici?
Priviri mă huiduiesc, priviri mă iubesc, mă învârt în cerc.
Toate astea-s de faţadă, ştiu că Februarie va trece sau sper,
Peste tot în jur pe bănci stau iele, este luna lor şi seara asta.

Am zis că să pun punct, gata cu aceste înşiruiri ciudate,
Noi trăim acum, mâine pentru mine nu există,
până nu văd răsăritul,
Tu poţi să pleci, să trăieşti cu gândul peste ani, gata.
Eu trăiesc acum, nu mă cunosc peste ani.

Lipseşte culoarea….

decembrie 12, 2016

De ce car în spate cruci ce nu sunt ale mele ?
Văd pereţii cum cad sub greutatea privirii….2a11d82468ed3df4d133d00f97cf0471
În jurul meu totul este o risipă, ce decor tragic,
Se topesc membrele mele din plastic,
Parcă scriu în gol, că nu se umple rândul….

De ce timpul a bătut odată pasul pe loc?
Îmi cad foile din tavan, ăsta-i confetti de poet.
Ştiu că nu mă înţelegi, asta-i viaţa de om simplu,
Sunt străin, stau în casă cu uşile deschise, iar şi iar.
Te aştept să vii iară, să intrii cu pantofii tăi murdari,
Să vezi că nu-i nimic de văzut, că doar aici stau eu.

Sunt un produs al imaginaţiei precare, pe punctul să moară,
Am fost plasmuit ciudat, cu multe semne de întrebare…..
Cu nopţi nedormite pe tâmple şi cu multe defecte superficiale.
Asta nu-i capodoperă, este rodul mâinilor mele ciudate,
Ce scriu amestecat într-o dimineaţă ciudată,
Doar îmi respir viaţa că moartea mă înghite.

Ciudate….

iulie 20, 2015

S-au scurs amintiri ciudate prin venele mele seci.
Lacrimi stau bine puse de-oparte, nu vreau să le reneg.
Mă gândesc prea des, la ce-o să fie mâine,
Și uit ca să trăiesc astăzi, căci am gândul în altă parte.
Timpul mai așteaptă, dar în niciun caz pe mine.
Că eu am uitat de el și la rândul lui și el de mine.

În față-mi zace puntea, pod sihastră fără mărgini.
Iar pe spatele meu stă urma vărgii dată de soartă.
Am uitat ce-i zâmbetul, am uitat cu mai e marea.
Că mă cuprinde dorul de ea, când se aprinde zarea.
Valurile ei stau goale, sub stelele cu părul grizonat.

Am uitat ce-i dorul, fiind cuprins de remușcări.
Că-mi ucideam în  fiecare zi, și ultima fărâmă de suflet.
Și prin venele mele se scurgeau amintiri tot mai ciudate.
Și-n sufletul meu ard tot mai multe candelabre…
Spre a-mi lumina, amintirile ciudate.