De ce trebuie să luam de fiecare dată exemplu de la animale pentru viaţa omului? Nu înţeleg cum de tot mai mult în ultima vreme tind să cred că animalele sunt oameni şi oamenii devin tot mai rău, demoni fără pic de milă. Un exemplu l-am trăit curând, în curtea liceului. Erau nişte căţeluşi micuţi şi aşa de dragălaşi, m-am aplecat să mă joc cu unul puţin, când deodata văd din tufiş cum mama lor se repede la mine cât pe ce să mă muşte şi în spatele meu alt câine care nu sa oprit din lătrat până când nu am ieşit din liceu.
Dar dacă trec pe lângă un copil mic şi mă joc cu el, mama lui nu cred că o va interesa, poate pe altele da, dar unele nu. Nu jignesc pe nimeni, dar animalele nu îşi bat cu cruzime puii, din contră îi apără cu preţul vieţii, pe când la oameni sunt copii care plătesc cruzimea celui care ar trebuii să îi apere.
La animale nu există reguli, dar totuşi ele le respectă deşi nu sunt scrise, la oameni … nici pe puţin , avem reguli,dar sunt bune de încălcat. Un stat mult prea leneş, deputaţi care dorm ca ai noştrii în scaune nu mai găsim nicăieri. Pe vremuri era mai bine,chiar dacă era un regim mai strict,dar nu era aşa de mare cruzime,atâtea crime şi multe altele.. ce să mai zic acum … nimic. Doar că animalele sunt mai sufletiste uneori ca un om.