Artistul însă este viaţa,poezia-i e speranţa

Artistul este om,dar însă caută eternitatea

Tot caută într-una,ce nu i-a dat divinitatea

Că l-a călăuzit uşor,arătându-i uşa,şi-apoi moartea..

Artistul este un om mut,artistul este un om profund

Ce nu se lasă înnecat,în propriile-i lacrimi pe acest pământ

Artistul este o poveste,artistule este însăşi cartea

Lanţuri ce-l tot leagă,îl fac să devină crud

Că nu-l mai lasă lumea,să mai iasă de la fund

Când el îşi astupă groapa,alţii îl înjură-n gând

Când afară e lumină,preferă să se numească orb

Că-i totul efemer,când totul se ascunde sub beton

Şi omul este însă,un întreg lanţ încins pe jar

Ce mă sugrumă când încerc să mă odihnesc

Că prin toată noaptea,eu într-una hoinăresc

Că-s artistul care,de lume mă feresc

Sunt artistul care,de moarte mă tem nespus de mult

Dar totuşi de ea într-un final,am să mă lovesc.