Confuz

Atâta tăcere persistă în această cameră, tristă.siazi
Mă descompun treptat și mă îngrop.
Te aștept, te aștept să-mi șoptești cuvinte aproape de ceafă.
Să te simt prezentă, să nu mai pun atâtea puncte.
Când de fapt în locul lor, ar trebui să persiste numele tău…

Te conturez așa perfect în noaptea cea furtunoasă.
Zeci de picături năvălesc pământul și-atâtea mă curăță.
Poate, odată, o să fugim amândoi, în această ploaie.
Atâtea lucruri ți-am promis, câte o să se întâmple?

Te petrec cu ochii, în această mare de oameni.
Nu reușesc să te văd, măcar să te simt, atât.
Vântul îmi insuflă parfumul tău, dulce amărui.
Iar mie, îmi vine să plâng, dar nu am pe umărul cui….

Fără echilibru

tumblr_npft1avuYZ1smpzs5o1_500Un colos de umbre-mi coboară de pe munte
Și se ascunde în marea ce-mi transpiră pe frunte
O taină si-o trăire-mi astupă pleoapele gingașe
Și-mi învelesc ochiul minții ca două ambalaje…

Am o balanță-n creier pentru un echilibru fidel
Neurochirurgii îl numesc creierul mic sau cerebel
Dar ce vrea el, eu nu-nțeleg, tot merg pe 3 cărări
De-asta karma-mi umple sacii cu emoții si adnotări.

Îmi caut inspirația zilei de azi printre carnețele
Mai pun un rând pe foaie și mai desfac o bere
Licoarea-mi știe durerea și mă curățește
Fumul țigării îmi inundă firea și mă liniștește.

Lasă-mă să-ți spun o poveste, o știu de demult.
Că doar în privirea ta mi-o amintesc, oricât de beat sunt.
Că-ți simt esofagul cum vibrează sub buzele mele.
Și-ți simt respirația jucându-se printre degetele mele.

Poezie scrisă în colaborare cu ionutbill