Cu sticla în mână

Se lasă seara, afară nu mai e racoare

M-aşez la masă, flămând şi însetat cu gândul la mâncare

Şi exact după ce am făcut o plimbare

Stăteam trântit pe-un bolovan că nu mă mai puteam

Ţine pe picioare…

Era şi prietena mea lângă, dar plina ochi şi încă

Nu vroiam să o deschid de tot

Ştiam că dacă am pus mâna n-o mai închid la loc!

Şi dădeam gât după gât dupa gât…până mi-a venit un gând

Şi-aşa de fericit eram că m-apucam să cânt!

Şi mi-era somn, şi trebuia să plec spre casă

Dar prima masă care mi-a ieşit în cale

Am dat pe gât înc-un pahar fără să mă mai întreb

De ce oare…

Şi singurătatea îmi ţinea companie

Şi aşteptam să vină cineva, c-o nouă prietenie

Şi să mă ducă acasă, să mă ierte de vină

Să o trimit la farmacie, să-mi ia o aspirină…

Că începuse să mă doară capul, şi umerii nu-i mai simţeam

Eram un eu prea singur, nici bani nu mai aveam…

În jur văd felinare, două bănci şi geamuri termopane

Totul parcă erau neoane ce-mi luminau sprâncenele

Înainte de culcare…şi dimineaţa îmi doream

Să cânte păsărelele…

Fata din terasă

În timp ce stăteam la o terasă, am trecut strada pe partea cealaltă şi m-am aşezat la masă. Şi în timp ce vorbeam cu prietenii mei diverse lucruri la un pahar de vin, îmi sare în ochi o fată care trece pe lângă locul unde stăteam şi se pierde pe strada din spatele meu. Atunci mi-aduc aminte de o poveste mai veche în care apăream ca personaj principal, iar ea apărea undeva pe-acolo. Aş fi vrut să am puterea să mă ridic de pe scaun, sa îi ies în cale şi doar să îi şoptesc la ureche anumite regrete în timp ce o îmbrăţişam. Exact. Îmi părea rău pentru o dată din trecut când am fost prea egoist şi n-am ţinut cont de cei din jur, iar asta ne-a afectat pe toţi, inclusiv pe mine!

Băăăi, dar ce răăăău mi-a părut! Acum că mi-am dat seama, acum şi atunci, dar se pare că prea târziu, stau şi mă întreb…de ce n-am făcut-o? Mergea prea repede? Se grăbea oare undeva? M-ar fi respins? Nu am nici cea mai vagă idee. În schimb, m-am consolat puţin în noaptea asta, căci mi-au venit vreo 2 idei pentru o poezie, deşi am enumerat toată povestea într-un text mai scurt, îmi place sa aştern şi 2-3 rime aici.

Cu 2 beri, un telefon şi 3 prieteni la masă

Eram eu ieri şi mă distram la o terasă

Când deodată, pe lângă mine a trecut

O prietenă grăbită pe strada alăturată.

Şi am rămas…pfff…mut!

Ce tare, dar ce tare

Mi-aş  fi dorit să o salut, să am răbdare…

Să-i fi ieşit în cale…

Să-i şoptesc la ureche anumite regrete

În timp ce o îmbrăţişam pe pavelele netede…

Dar nu a fost sa fie, eu tot în scaun am rămas

Iar ea se-ndepărta de mine cu fiecare pas.

Acum regret enorm, ca n-am făcut nimic.

A doua şansă am s-o apuc doar dacă ştiu ce o sa ii zic!

Credinţa în nefiresc

Nu ştiu de ce dar vreau să scriu despre credinţă, nu credinţa în Dumnezeu, ci credinţa în diferite obiecte (horoscop sau mai ştiu eu ce). Am întâlnit persoane care cred că horoscopul le schimbă viaţa. Am reacţionat ” bă eşti nebun?” Cum să crezi că o persoana de la tv care citeşte de pe o hartie îţi poate schimba viaţa, că îţi citeşte horoscopul. M’am uitat şi eu la horoscop şi am realizat că este o tampenie ceea ce zice , nu se împlineşte nimic din ce zice, ziua decurge după cum vrea cel de sus nu după cum zice o nebună care citeşte o hârtie scrisă la mişto. Persoane care au un borcan sau mai ştiu eu ce obiect cine ştie de pe unde cumpărat şi cred că în el stă spiritul cel bun, cum să fi aşa de prost să crezi aşa ceva. Văd că sunt tot mai mulţi nebuni pe lumea asta. Sau am auzit despre oameni care cred în viaţa de apoi şi că ei s’au sinucis doar să se reincarneze în nu ştiu ce animal/persoană. Stau şi mă gândesc dacă chestia asta cu reîncarnarea dacă ar fi fost posibilă, oare toţi când eram bolnavi sau pe moarte, nu ne reîncarnam în altă persoană sau animal sau pasare ce vroia fiecare? Cine ar vrea să moară şi să ştie să faca şi să scape? Am ajuns sa fiu sigur că asta e o lume sărită rău de pe fix.. să ajungi să crezi în asemenea lucruri care sunt zise de oameni care habar nu au de ceva sau de ce vorbesc acolo.

Puterea în mâna cui?!

Stau şi mă gândesc ce se va alege de ţara asta oare? Ce o să ajungem sau mai bine zis unde o să ajungem, în ţara asta nimeni nu ştie ce vrea, chiar nu mai înţeleg. Adică vor să îl dea jos pe actualul preşedinte, îl huiduiesc, îl înjură ca la uşa cortului şi au ocazia să facă asta dar ghici ce? Tot el rămâne…de ce? Simplu, poporul român una zice şi alta face, defapt habar n-avem de ce zicem si ce facem. Puterea în mâna cui? Asta este întrebarea care mă face sa mă gândesc la multe. Puterea se zice că este poporul, puterea se zice că este preşedintele ţării, chiar nu mai înteleg! Dacă pe 15 Decembrie 1989 puterea a fost în mâna poporului şi au realizat ceea ce este în ţară, acuma îmi doresc ca revoluţia să nu fi avut loc vreodată. Aud poveşti cum că pe atunci aveai locuri de muncă, banul era valorificat altfel, nu ca acuma, în care leul devine o pisica în faţa monedei Euro. Adevărat, şi pe vremea aceea erau restricţionate multe drepturi ale omului, dar în aşa fel încât nu se abuzau de ele. Mă uit la tv şi văd la ştiri nu ştiu ce deputat care vrea să ajungă preşedinte şi el nu leagă două cuvinte în limba engleză. În România se zice că este criză, sincer nu văd unde e criza, adică se taie din salarii, pensii şi cred că urmează şi alocaţiile pentru copii şi ei tot se vaită că e criză.

Oare aceasta putere în stat nu poate opri acest val de probleme? Pot sau nu vor? Eu zic ca pot, deoarece interesul cel mai mare a celor din conducere este…de ce? Păi pentru că vor avea ce să fure mai mult şi mai mult.. dar într-un final ajung să se fure unii pe alţii şi nu vor ajunge nicăieri, defapt nu vom ajunge nicăieri pentru că noi suntem cei furaţi, nu ei. Criza unde e ? Păi când vezi la tv „poliţia română şi’a achiziţionat un nou bolid de nu ştiu câte milioane de euro”. Cu ce ne interesează pe noi asta? Vor să arate că suntem şi noi ca cei din afara? Ca cei din America? Sunt de părere că la nivelul celor din America pe baza de poliţie, armată nu ne vom ridica niciodată. De ce? Militarii lor se sacrifică pentru ţara lor, pompierii în caz de incedii devastatoare îşi riscă viaţa pentru a salva altele. În România din păcate rar vezi aşa ceva…noi avem o gândire (şi când zic noi nu mă refer la toţi, nu .. mă refer la cei ce gândesc pentru ei , cei ce au o gândire de genu „hmm de ce să îl salvez dacă moare, dacă pot muri şi eu? „) aiurea şi necoordonată de gânduri clare şi concise. Cam asta ar fi treaba pe la noi. O ţară frumoasă dar condusă de…(ştiţi voi ). De ce România se împrumută de atâţia bani din alte ţări partenere nouă de bani, dacă preşedintele ştie situaţia ţării lui şi că, curând nu va mai putea plăti datoria de ce o face? De ce banii care îi împrumută sau îi cer de la Uniunea Europeană nu îi investesc în fabrici de lucru cum erau pe timpuri care aduceau profit ţării înezecit? Generaţia din care fac parte ce va face? Că pentru aptitudinile noastre nu o să fim exploataţi în ţara noastră, o să fim exploataţi în ţări străine pe bani buni ce’i drept, dar în ţara altora care cu adevarat apreciază ceea ce ştiu să fac şi ţin de mine cât pot de mult, pentru că este interesul lor să facă aşa ceva. Sper să rezolvăm toate aceste probleme pe viitor noi, cei care vom intra pe mâna industriilor din România!