te-am prins cu gagică-mea în pat
când o căutai prin sertare
frate eşti bolnav?
ăsta-i locu’ meu de parcare
Daaaaa!
Nu sar scântei din mine încă
Da’ bubuie artificii
Cum ai putut să-mi faci asta
când străluceam ca licuricii…?
în metrou când apari se uită toţi lung
că ăştia-s bulangii
oh da, te laşi prinsă în cârligul lor de pescari fustangii
nu vreau s-ajungem la războaie sau la telefoane
că-ţi arăt unu ca tine
care acu e jumări conservate prin bidoane
ok, acum tu. Ia loc la loc
ştii c-am fost uşă de biserică într-o scară de bloc
Nu cred, nu suport, e un coşmar
te-ai aha aha cu unu’ care vinde zâmbete la aprozar
şi cine ştie câte ţi-a vândut
cât timp a trecut
prin câte zâmbete, prin câte sâmbete
şi prin cine ştie ce aprozare şubrede
te-a durut?
doar dacă era prima dată la prima ciocolată
si vânzătorul era primul care-ţi cerea numarul
pe o hârtie creponată…
îmi vine să-l sugrum
mi-ai dat focul ăla şmecher, da’ m-am înnecat în fum!
şi da, ţii lumea atentă, da’ fii tu atentă
nu e vorba de vre-un băiat
eşti doar un pic…apă plată nu ştiu de ce am scris asta
m-a bătut nevasta
sau nu mi-a vorbit de-o săptămână
cine dreacu-şi dă seama?
bă stai…trebuia s-o iau de mână?
las’ că-i crosetez un pulover de lână
şi o să-i treacă…o să-i treacă, sper să-i treacă
da’ nu-i trece…
nici măcar cu 5 pulovere şi nici măcar cu zece
pun mâna pe şoarece şi dau post să vadă suspecta
poezii ca asta nu găseşti nici prin cărţi la Diverta!