Remodelez

Remodelez cuvinte și le-așez cap la cap.
Iar cu un ac îmi cos amintirile dezbinate de timp.
Ochii-mi sunt roșii de atâta vreme, am uitat gustul somnului.
Ziua-i așa scurtă și noaptea mult prea lungă.
Nu-i gând să nu-mi ajungă, măcar odată la tine.
Iar în liniștea serii remodelez cuvinte și-ncerc să le citesc.

Am uitat și de mine, chipu-mi stă ascuns sub barbă
Ochii-mi tăcuți, acum urlă de furie….
Pixul taie cuvintele rând pe rând, ca mai apoi să le fiarbă.
Mâna-mi sângerează de-o vreme, sângele-mi ține loc de cerneală.
Inima-mi pompează insomnie-n vene și mă face instabil
Picioarele-mi apasă pedale și-accelerez pe străzi cărămizii….

Atâta durere mă dezbină dar uită să mă cucerească
Iar sufletul meu devine curând pentru demoni mană cerească.
Atâtea gânduri de rău mă deprimă și multe vorbe fără rost.
Găsita-i de demult apogeu-n viață și-acum sunt la pământ.
Nu știu cum să descriu furia trupească.
Că mă răzbun pe mine la fiecare șansă.

Oraşul măştilor

De ce să mă  trezesc într-una şi să plec pe străzi600930_143116629210798_1279946980_n
Unde-s oameni cu diferite măşti ce stau la pândă
Ce te fixează din priviri şi te admiră din cuvinte şi te ademenesc
Într-o lume ce nu va exista niciodată pe acest pământ
Te cheamă sub diferite chipuri, sub diferite măşti de diferite culori
Parfumuri dulci ce te îmbată în mijloc de stradă pustie, fără pic de om
Parcă sunt mirese transformate-n demoni  îmbrăcate în straie de  îngeri
Să cutreier pe străzi pe sub clădiri ce-s zgârie nori,ce subţiază stratul de ozon
Şi eu mă simt un prizonier în propria-mi lume prinsă între lacrimi şi zâmbete mărunte
Sunt poet şi-aş  vrea să stau pe vârf să vă văd cum staţi şi înduraţi iertare
Căci Dumnezeu e cel mai mare şi îi cer cruţare
Ah lume asta pe zi ce trece creşte dar mai repede moare
Hai să aprindem o lumânare dar nu pentru cel ce nu va mai trăi prin cuvântăroare
Pentru pasărea ce cade arzătoare îngreunată de glonţul ce-i curmă viaţa
Îmi simt gâtul strâns în laţ şi se strânge tot mai tare în jurul lui
Mă simt sufocat de fum de ţigară şi miros din diferite derivate din ţiţei
Oh e vai şi-amar de ochii mei , când îmi văd lumea cum se prăbuşeşte
Şi eu om de rând simt cum mă strecor prin crăpături să caut fericire
Oameni ce poartă măşti precum clownii de  la circ şi te mint uşor
Şi păseşti pe covor de  vorbe  bune şi se termină totul cu
A fost un băiat bun .

Inimă de demon

Fiara din tine se imblanzeste cand inima incepe sa iubeasca.Cam asa se intampla de fiecare data, incercam sa parem duri si intr-un fel fara suflet, in fata prietenilor si a celorlalti. Ne reuseste, dar se intampla ca si noi sa nu ne mai recunoastem, ne-am prefacut asa de bine incat asa am ramas, pentru noi e bine…parem duri…caini fara stapan. Sincer mie chiar mi s-a intamplat…eram genul ” nu imi pasa,fa ce vrei”…desi nu aratam ca imi pasa, mie imi pasa. Ciudat, stiu. Pur si simplu la nervi nu realizam ce zic ce fac, demonul din mine ma acapara complet, nu mai vedeam in lateral doar in fata, oarecum o masina de distrus, ceea ce am facut o perioada mare de timp. Si multora care vor citi isi vor aminti exact acele clipe. Oarecum am descoperit partea asta demonica din mine cand am fost mitit pentru prima data de prietena mea pe atunci, am simtit ca o iau razna, vocile din jurul meu parca ma indemnau sa fac rau, ceea ce am si facut: m-am oprit cu pumnu fix intr-un pom.
Perioada aia pentru mine si voua care ati patit la fel s-a dus, dar in sufletul meu tot este o mica pata de ura ce se mareste cu fiecare ocazie. Am vrut sa ajung in acest punct deoarece suntem duri pe dinafara, fiara, demonul din launtrul nostru se imblanzeste brusc cand in viata noastra apare o persoana speciala, iubitul/iubita,si ceilalti iti vor zice, cum? Gata, fiara s-a inchis singura in cusca? Sincer nu vreau sa zic ca fiara sa inchis in cusca, doar ca momentan este sub anestezie si cand ii va trece efectul nu va ezita sa ucida cu sange rece un alt suflet.
Am crezut ca daca esti dur, rau, necazurile vor sta departe de mine si ca nu voi mai fi nevoit sa trec prin ceea ce am trecut candva, dar defiecare data apare cineva nu stiu de unde si ma calmeza, si prietenii mei raman socati cum o fata reuseste sa potoleasca gladiatorul din mine, care domina cat mai mult timp cu putinta. Si cum zice si titlul inima joaca cel mai important rol in acest film, pentru ca ea ne da inpulsul de a iubi si de a ierta, ea accepta cine pleaca si cine ramane si noi suntem doar niste marionete care sunt dirijate excelent. Si animalele din jungla de peste tot cat de dure sunt au inima, si ele nu iti fac rau doar decat daca ai ranit pe cineva din inima lor si ele te vad ca pe o tinta vie care trebuie doborata. Multi nu vor sa inteleaga ca asa este si omul un animal cu inima ce se imblanzeste la o vorba buna spusa la timpul ei.