Etichetă: Dezbina

Una din dimineți

februarie 2, 2016

Mâna mea ciudată, te descria așa perfect.dark-artistic_00407341
Trăia fiecare rând fiecare epitet.
Sorbea din tine viața, ca pe o cafea amară.
O trezea din morți, pentru a mia oară.
Era mâna sau eram eu ?
Cine poate înțelege, acest ciudat mister?!
Dar cert este, că eu , încontinuu te cer.

Leagă și dezbină, adună și risipește.
Nu-mi pasă, văd cum timpul ăsta blestemat, trece.
Aceași disperare pe chip, în fiecare dimineață.
Aceleași zgomote ciudate, venite din neant.
Nu știu ce se petrece, dar totul e ciudat.
Și te simt, te simt cum alergi ca un ac sub pielea mea.

Ia-mi soarele și dă-mi luna,
Nu-mi garanta că mai apuc și mâine.
Clipa este acum, mâine și poimâine nu se știe.
Dar cert este, că trăim, într-o surdo-mută gălăgie.

Remodelez

iulie 4, 2015

Remodelez cuvinte și le-așez cap la cap.
Iar cu un ac îmi cos amintirile dezbinate de timp.
Ochii-mi sunt roșii de atâta vreme, am uitat gustul somnului.
Ziua-i așa scurtă și noaptea mult prea lungă.
Nu-i gând să nu-mi ajungă, măcar odată la tine.
Iar în liniștea serii remodelez cuvinte și-ncerc să le citesc.

Am uitat și de mine, chipu-mi stă ascuns sub barbă
Ochii-mi tăcuți, acum urlă de furie….
Pixul taie cuvintele rând pe rând, ca mai apoi să le fiarbă.
Mâna-mi sângerează de-o vreme, sângele-mi ține loc de cerneală.
Inima-mi pompează insomnie-n vene și mă face instabil
Picioarele-mi apasă pedale și-accelerez pe străzi cărămizii….

Atâta durere mă dezbină dar uită să mă cucerească
Iar sufletul meu devine curând pentru demoni mană cerească.
Atâtea gânduri de rău mă deprimă și multe vorbe fără rost.
Găsita-i de demult apogeu-n viață și-acum sunt la pământ.
Nu știu cum să descriu furia trupească.
Că mă răzbun pe mine la fiecare șansă.