Sunt toate.. aşa ca o poveste ce nu va avea sfărşit

Pe foi  toate par că vor prinde viaţă pe aceste meleaguri

Odată căzute simţând miros de flori ce pălesc deodată

Se întristează şi pleacă de unde au venit , din nefiinţă

Sufletu-mi trist caută scăparea Dumnezeiască de aici

Îngerii toţi par că m-au părăsit şi-au uitat de mine

Îi  chem prin versuri dar pare că-s doar o închipuire vagă

Precum un strop de ploaie într-un întreg pahar de cristal

Dispar toate sub îndemnul urletului de furtună ce urmeză

Versurile mele sunt fiinţele ce mă controlează când toţi dorm

Iar eu mor şi toate în jurul meu tind spre viaţa pe care o meritau

Păşesc pe străzi ce par părăsit de umanitate,ce stau pe ele şoapte

Suflete hoinare ce se regăsesc în fugă şi apoi dispar, mă cheamă

În mijloc de seară stau şi scriu derut şi pierdut de fiinţa mea

Iubirea mea dragă e tot ce îmi mai contează în jur

E în sufletul meu e îngerul cel drag şi bun,calm cu mine.