Etichetă: Drum

Fugar din viaţă

octombrie 14, 2013

Renegat dintr-un cuvânt de moarteHDR

Dezvelit de fapte , ca filele dintr-o carte

Şi toate astea au o parte într-un colţ de suflet

Adormit într-un somn adânc de cenuşă disipită

Pe o pală de vânt tomnatic căzut mult prea devreme

Arzătoare cuvinte amorţite de palme neexistente

Un om ca dintr-un farmec ce păseşte pe drum de piatră

Şi păsările ard sub razele de soare ce încă mă caută

Alături de îngerii ce merg de-abuşilea prin iarba uscată

Ce le zârie aripile pufoase de atâta alb umed de brumă

Şi e totul ca o scuză sub un imens nor plin de ploaie

Umbra asta subtil se îndoaie la coate când scriu apăsat

 

Îţi mai aduci aminte?

octombrie 5, 2013

Îţi mai aduci aminte , acea clipă, când ţi-am spusterapie_6

Că eşti frumoasă,şi buzele noastre sângerând sau sărutat

Când ochii noştrii erau faruri ce luminau în întuneric

Îţi mai aduci aminte prima seară , adormindu-mi în braţe

Ca o copilă dormeai şi eu prin părul tău cu degetele mă jucam

Eu om rătăcit prin viaţă iar tu fata cu zâmbetul plin de speranţe

Amândoi pe drum şi fulgii de nea ce se aşterneau pe drum în calea ta

Pasu-ţi fin adormea şi lumea iar eu poet rătăcit nu-nţelegeam asta

Că tu îmi eşti crăiasa ce-mi va lumina viaţa plină de dughene

Îţi mai aminteşti când ţi-am redat chipul sub vers într-o poezie, încă am acea foaie

E de pus în ramă când sufletul mi-se destramă şi îngerii mă cheamă

Eu îngenuchiat de durere, tu lângă mine. rănile tot mă dor…

Asta e povara unui suflet incolor,el să înţeleagă lumea şi să fie un scriitor.

Eu om ea o minune

septembrie 21, 2013

Neatent la drum,văd îngerii cum zboară_MG_4528

Cum mă înconjoară şi-mi vorbesc umil

Cu glasul lor plin de parfum îmbietor

Şi eu om fără de sens merg pe cărarea asta

Pietruită şi învelită de o pătură de frunze ruginii

Eu fără de frig cu lacrimile pe buze stau ca pe ace

Privesc cum totul în jur se năruieşte fără de soare

Şi nici pic de floare,decât mireasa mea ce-o port mereu

Cu mine în inimă oricât mi-ar fi de greu pe această lume

Este minunea mea, plină de fapte bune,cu lacrimi şi cunune

Când vremea mă alungă, glasul ei mă cheamă înapoi acasă

Să o învelesc seara,când devine o adevărată crăiasă a lumii

Iubirea mea ce-mi dai glas lumii plină muţi şi de dughene

Merg cu tine-n suflet şi peste aceste dune de pământ ars.

Life goes on

mai 25, 2013

semaforIo! Şi-a trecut şi anu’ ăsta. A venit şi vara asta, aşteptată încă de când s-a terminat vara trecută.

A trecut şi anu’ ăsta, cu zeci şi zeci de nebunii, ieşeli, lume nouă, beţii, Bucureştiul modern, friguri îndurate, stres, nopţi nedormite, restanţe şi cursuri care păreau că nu se mai termină. Am trăit de toate, am avut emoţii, senzaţii tari, ameţeli, stări de rau, bucurii, călătorii infinite cu trenul. Am plecat, m-am reîntors acasă, am petrecut şi am plecat din nou.  Un an în care am aflat mai multe lucruri decât ştiam în anul precedent!

Un an în care am fost prostit şi m-au putin îndrumat de studenţi de ani mai mari, în care am tremurat la orele anumitor profesori, un an în care am ras la fiecare poantă facută împreună cu tovarăşii de grupă. În acelaşi an am fost fraierit de taximetriştii de la gara de Nord. Un an în care singurii bani câştigaţi pe munca mea au fost din pariuri sportive. Un an în care am învăţat 80% din staţiile de metrou cap coadă. Haha, sunt bun nu?

Cu sesiunea din vară închei şi ultimul capitol din anu’ întâi de facultate. Stresat? Bleah…zic: nu ştiu ce fac în sesiune, da’ ştiu sigur ce fac după. Nu e mare lucru, doar nu mă stresez asa mult, asta ca să rămân alive.

Şi desigur, o mică bucată din anii ce-au trecut:

Rătăcit printre tenebrele timpului

martie 16, 2013

cale ferataE un drum pe care îl parcurgi, fie pe jos, fie cu un mijloc de transport în comun, fie cu un simplu gând care poate ajunge dincolo de barierele timpului şi spaţiului absolut infinite. Un drum cu care nu suntem obişnuiţi, care constă o povara în viaţa pe care o trăim şi care ne-ar putea face să visăm mai mult, să învăţăm din greşeli, să fim mai optimişti şi totodată mai buni cu cei din jurul nostru.

E calea pe care o apuci când ştii că ceva nu e bine, atunci când trebuie sa schimbi ceva la tine, atunci când ai nevoie de ceva nou. Atunci cand vrei sa pleci si sa nu mai revii niciodata inapoi! Când vrei să evadezi de lume şi să fii tu singur într-un loc uitat, un loc izolat complet. Tu şi marea, tu şi peisajul, tu şi muntele, dar cel mai important, tu şi singurătatea! Poate nu o sa ajungi niciodată la destinaţie, poate nu e ăsta scopul. Poate lucrul cel mai important constă în esenţa călătoriei, în cunoaşterea frumosului şi atingerea perfecţiunii. Nu există eşec, nu există frică, nu exista nimic. Dacă-ţi faci griji că vei muri a doua zi, atunci nici să nu te gândesti să faci primul pas!

Drumul are ca scop găsirea liniştii tale interioare şi găsirea propriei împăcări spirituale. Tentaţii apar la orice pas. Deci orice ai face, nu te abate din calea ce o ai de urmat, căci cărarea odată formată înaintea ta va fi disipată în vânt peste ani…