Omul rătăcit

Eşti tu acolo oare?tumblr_m53x2xvS9N1r3qz1lo1_500
Acolo în zare unde lumina e tot mai tare
Mă apropii de tine ca o pasăre călătoare
Cu aripile frânte şi crede-mă că doare
Atunci când m-apropii, lumina dispare
tumblr_m7004cygRQ1rxkyvxo1_500Plâng prin petale de floare şi urlu prin tunete
Scâncesc prin fulgere cuprinse de urlete…

Eşti felinarul din drum, pierdut şi fără stăpân
Luminezi calea, vechiului meu străbun
Ce se afundă pe acest drum fără cusur

Sunt totuşi omul fugar..
Îmbrăcat la sacou
Şi cu monede’n buzunar
Să îmi plătesc biletul
Către un alt hotar
Dar totuşi merg la pas
Prin pădurea cea de fag
Arde’un scaun ca de brad..
Mă aşez pe el să fac un popas…

Popas în necunoscut

E un vis neatinssweet-sunset

Pe care eu l-am omis

Datorită celor care l-au aruncat în abis

Am zis!

Dacă tu nu mă simţi, atunci cine o face?

Cea care simte, dar nu spune si tace!

Ace îmi străpung inima ca un stol de săgeţi

Găsesc alinare doar când scriu pe pereţi

Singurii mei sfetnici în nopţile-amare

E singurul loc unde găsesc alinare…faraway1-500x250

Ardoare şi teroare

Împletite-n aţe urât mirositoare

Oare?

Va fi drumul meu mai uşor de-acum Doamne?

Atât timp cât eşti sincer, va fi o uşurare!

Ceea ce fac mă defineşte

Cred. Că există lucruri în viaţă pentru care merită să lupţi şi să te zbaţi, indiferent de obstacolele pe care le întâlneşti pe parcurs. Cred în vise realizate la fel cum cred şi în cele împlinite pe parcurs. Nu cred în destin, slujesc un singur Dumnezeu Tatăl şi mai cred că toţi trăim sub acelaşi cer şi pe acelaşi pământ.

Ştiu. Că am fost folosit, ajutat, sfătuit la bine, la rău. Ştiu că lumea e bună uneori şi rea mai tot timpul. Ştiu că acuşa începe şcoala, ştiu că sunt în stare de multe dar n-o arăt, ştiu că îmi place să mă laud şi intru în dizgraţiile unora şi mai ştiu că Ceahlaul n-o sa bată acasă pe Astra Ploieşti etapa care vine.

Stau. Şi nu fac nimic, stau şi aştept, stau şi mă gândesc. Stau şi mă uit în jur cum toată lumea stă şi se uită şi ei la rândul lor în jur. Stau în pat întins şi visez cu ochii deschişi, stau pe scaun la birou şi scriu de zor în Word ce-mi trece prin cap. Stau…

Iubesc. Îmi iubesc apropiaţii, fraţii, toate rudele şi toţi prietenii mei buni. Iubesc adevarul şi iubesc să împart din puţinul meu cu alţii. Iubesc toamna şi îmbrăţişările, iubesc poeziile şi arta în general. Dar mai presus de toate îl iubesc pe Dumnezeu, care m-a ajutat atunci când mi-a fost mai greu!

Învăţ. În fiecare zi câte un lucru nou, învăţ să merg pe drumul pe care mi l-am ales la început, învăţ sa râd, învăţ să sar peste obstacole, învăţ să socializez, să îmi fac prieteni noi oriunde mă duc. Învăţ să mă adaptez oricărui stil de viaţă şi oricărei situaţii. Învăţ să-mi formez gusturi pentru muzică, mâncare, oameni, locuri şi alte lucruri la fel de semnificative.

Lupt. Să câştig ce e nu am. Lupt să păstrez ce am deja. Lupt să rămân la nivelul la care am ajuns. Lupt pentru ce îmi doresc să obţin ca un nebun, lupt câteodată chiar şi fără motiv, lupt să ajut, să schimb lumea în bine. Dar mai presus de toate, lupt pentru ce iubesc şi preţuiesc pe aceasta lume.

Nu. Nu sunt bădaran, nu sunt cum nu ar trebui să fiu, nu mă las uşor impresionat, nu refuz pe nimeni până nu îi aud întreaga poveste pe care are să mi-o spună, nu tac niciodată din gură, nu merg pe stradă fără să ascult muzica, nu cred că mă voi lăsa de fumat prea curând şi nu ştiu dacă mai am vreo idee despre care as putea să mai scriu.

Adu ochelarii

Vorba mea şi a prietenului meu Laurenţiu. De fiecare dată ne bucurăm să vedem cum articolele pe care le postăm şi subiectele pe care le abordăm erau citite şi comentate. Pentru noi se pare că e o realizare, deşi suntem abia la început cu toată treaba asta (faptul că auzim că multă lume ne apreciaza şi le place ce citesc aici). Am pornit de jos, am păşit cu stângul, stângaci în exprimare, în toate…Ne-am dezvoltat, ne-am făcut cât de cât mai cunoscuţi şi suntem dornici de a continua pe drumul pe care am început. Aşa că ne întoarcem înapoi pe blog să mergem mai departe…

Deşi distanţa dintre mine şi Laurenţiu constă în vreo 500km, am reuşit într-un final să ne înţelegem în mai toate ideile şi modurile cum să le aşternem pe hârtie, chiar dacă ne-am certat mai tot timpul de la unele chestii mai minore. Treaba merge în continuare!

Yeee, parcă ieri eram în clasa şi scriam pe bancă poeziile alea naşpa…

Te vreau

Răsare feeric

Un bumerang ce iese din lumina şi intră-n întuneric

Plin de nori, neguri, praf şi spume

Vântu-ncearcă să le-adune pe toate

Şi să le lase deoparte

Căci clipa de-acum eternă va fi

O voi ţine minte şi când voi muri, şi după să ştii

A mea nu eşti, dar a mea vei fi

Află adevărul şi s-ar putea să vii cu mine

Te iau de mana şi te duc acolo

Unde termenul „solo” şi-a găsit perechea

Căci totul în jurul meu s-a îmbrăcat într-un efect de sepia

Avem un drum de parcurs

Atunci când timpul s-a scurs prin clepsidra de sticlă

Povestea e complicată, dar s-o facem simplă

Hai nu fi timidă, nu fi timidă!