Etichetă: Durere

Probabil…

aprilie 18, 2016

Probababil timpul ți-a înghețat pleopa,
Și-ai rămas geană pe geană, fără pic de remușcare,
Ce rost are să regreți, când te lași purtat de mare?!
Fără schiță, fără plic, fără scrisoare,
Cui să o trimiți, când ești adormit pe mare…?

Zile trase prin ac, ață atât de subțire,
Sânge din sângele tău, prea mult întuneric,
Prea puțină lumină, unde duc gândurile mele?!
Este un haos, este în mine o lume dementă,
Mor pe zi ce trece, dar nu prezint regrete.

De ce să îmi descriu starea, ambrozie îmbibată cu durere.
Zăbrele, fac ca cerul meu să se întunece,
Iar zâmbete, îmi fac mintea să tresară,
Este a nu știu câta oară, când fac zi din seară.

Dugheană

august 20, 2015

Se lasă ceața ca o fustă peste locul sihastru.
Pășesc cu lacrimi pe orabji
Și pe față-mi curg lacrimi parfumate….
Ce pătează pământul în miez de noapte.
Că felinarul stă aprins chiar de-i zi sau noapte…

Am lăsat la poartă ura, am lăsat tot ce-i mai rău.
M-am luat pe mine de mână,
Și m-am dus la mormânt.
M-am silit să mă plâng de milă,
De parcă aș fii meritat….
Că sub unde de tunete și fulgere
prindeam mai multă ură, pe mine.

Și-n ceața asta densă mă pierdeam, adeseori iubire.
Mă prefăceam pierdut, doar să îmi plâng de milă….
Pe mânile mele se scurge ceara,
Cuvintele mi-se-ncheagă în gură, precum sângele pe rană.
Și tot mai mult sunt sigur, că eu sunt o dugheană.

Fără echilibru

august 15, 2015

tumblr_npft1avuYZ1smpzs5o1_500Un colos de umbre-mi coboară de pe munte
Și se ascunde în marea ce-mi transpiră pe frunte
O taină si-o trăire-mi astupă pleoapele gingașe
Și-mi învelesc ochiul minții ca două ambalaje…

Am o balanță-n creier pentru un echilibru fidel
Neurochirurgii îl numesc creierul mic sau cerebel
Dar ce vrea el, eu nu-nțeleg, tot merg pe 3 cărări
De-asta karma-mi umple sacii cu emoții si adnotări.

Îmi caut inspirația zilei de azi printre carnețele
Mai pun un rând pe foaie și mai desfac o bere
Licoarea-mi știe durerea și mă curățește
Fumul țigării îmi inundă firea și mă liniștește.

Lasă-mă să-ți spun o poveste, o știu de demult.
Că doar în privirea ta mi-o amintesc, oricât de beat sunt.
Că-ți simt esofagul cum vibrează sub buzele mele.
Și-ți simt respirația jucându-se printre degetele mele.

Poezie scrisă în colaborare cu ionutbill

Remodelez

iulie 4, 2015

Remodelez cuvinte și le-așez cap la cap.
Iar cu un ac îmi cos amintirile dezbinate de timp.
Ochii-mi sunt roșii de atâta vreme, am uitat gustul somnului.
Ziua-i așa scurtă și noaptea mult prea lungă.
Nu-i gând să nu-mi ajungă, măcar odată la tine.
Iar în liniștea serii remodelez cuvinte și-ncerc să le citesc.

Am uitat și de mine, chipu-mi stă ascuns sub barbă
Ochii-mi tăcuți, acum urlă de furie….
Pixul taie cuvintele rând pe rând, ca mai apoi să le fiarbă.
Mâna-mi sângerează de-o vreme, sângele-mi ține loc de cerneală.
Inima-mi pompează insomnie-n vene și mă face instabil
Picioarele-mi apasă pedale și-accelerez pe străzi cărămizii….

Atâta durere mă dezbină dar uită să mă cucerească
Iar sufletul meu devine curând pentru demoni mană cerească.
Atâtea gânduri de rău mă deprimă și multe vorbe fără rost.
Găsita-i de demult apogeu-n viață și-acum sunt la pământ.
Nu știu cum să descriu furia trupească.
Că mă răzbun pe mine la fiecare șansă.

Din gară, cu dragoste

iunie 24, 2015

tumblr_mh3vwty7iz1rd5ejfo1_540îmi cade lacrima pe umărul durerii
deși un tren te-așteaptă să îi calci vagonul.
un lăutar te-așteaptă-n gară să îi asculți acordeonul,
iar eu te-aștept c-o floare-n mână la umbra verii…

tu te pripești și-ncepi sa cânți
nedându-mi seama de unde-ai apărut
dansezi și-ți unduiești privirea pe mine de parcă m-ai văzut
și cum nu mă vezi tu continui să cânți…

și te oprești o clipă în timp ce eu transpir
crezând ca m-ai zărit departe pe peron
dar nu eram eu, era un oarecare om
eu eram lângă el, gălăgios ca un public în delir.

atunci când îmbarcarea și-a strigat apelul
atunci începea haosul și drama
si nici măcar atunci tu nu îți dădeai seama
că m-ai pierdut de parcă eu aș fi fost trenul…