Felina

La început a fost doar un cuvânt
Pe urmă ai venit chiar tu
Mai uşoară precum vântul
Şi pluteai spre mine şi îmi inundai gândul
Profund rostesc cuvinte rând pe rând
Sărutul tău îmi este calea către etern taram
Unde nu sunt un biet om efemer

Instrumente nu am că sigur aş cânta la ele
Dar am corzile tale de felină că eşti iubirea mea deplină
Când seara eşti mierla divină
Şi dulce precum mierea de albine,
Vise sublime cu gândul tot la tine!

Şi privirea ta îmi degustă pleoapa
Iar mângâierea mea îţi răsfată coapsa
Sărutările ne alintă faţa şi gândurile
Ne desfac faşa în care suntem înveliţi
În acelaş suflet si în acelaş trup…

Așa…

Aștept încă să împlinesc 20 și ceva de primăveriblog

Oricum mi-am dat viața la schimb pe câteva țigări și beri

E singurul lucru pe care-l am. O viață.

Oricum nu-mi pasă. Nu mi-a păsat niciodată

N-are importanță…

N-am nevoie de pastile să pot s-aștept următoarea eră

Am nevoie de-o femeie, să nu se schimbe

Sa nu fie mereu așa efemeră ca vremea, ci să-și păstreze același gust precum berea

C-am construit piramida asta numita „eu” cu dalta și ciocanu’

Ce se va întâmpla cu ea vor prevesti Biblia și Coranul

Pentru că sunt dotat cu intelectul necesar să pot să supraviețuiesc

Am o tărie de caracter pe care înca mi-o construiesc

Aceeași tărie cu care mă-mbătam ușor seara

Că dacă n-ar fi fost așa m-aș arunca de pe cascada Niagara

E tot ce-am vrut să știu. Eu cum aș vrea să fiu?

E tot ce sunt acum și ce voi fi mai târziu…

E tot ceea ce  zic în doua rânduri și 7 cuvinte

Trecutul ma distruge și mi s-a-ntipărit în minte…!

Mai am timp?

Toata viaţa m-am uitat pe fereastră
Spre amintiri presărate ca o pasăre măiastră
Elidarea lor a devenit ceva efemer
Ca o femeie plină de mister
Sau un băiat propriu zis…

Dar din păcate sunt omniscient
Că m-am trezit în trecut şi-am adormit în prezent
Reînviat în vise şi stins în clipe
M-am pierdut de tot pentru că n-am fost atent!

Cuibul de regrete

E dimineaţă devreme
Nici măcar norii nu şi’au schimbat culoarea
Doar ceaţa ce persistă în zare
Când aştept pesimist acest răsărit
Să presară în sufletul meu un strop de nisip…

Palete de culori, coborând dintre nori
Ce se oglindesc printre lunci şi văi
Acolo unde eram odată noi doi…
Ce cuvinte de ocară când vorbesc
Despre noi, când odată…
Era un cuvânt legat de piatră..

În zadar te caut căci nu te gasesc
Ai plecat de mult, pe aceste mici poteci
Dinspre locul în care ne spuneam odata poveşti
Acum persistă locul lacrimilor reci
Şi cuiburile păsărilor ce sunt tăcute pe veci
Efemere’mi sunt vorbele, pe lângă care acuma tu treci…