Umplând singurătatea de spaimă și fiori

Rescriu acum iubirea trăită rareori..

Și scriu încetul cu încetul, tot ce mi-a fost frumos.

Că lumea a fost marea,dar n-a fost cu folos.

Și las în urma mea, semnele uitării…

Printre cadavre și uitări mă-nchin acuma mării.

Să-i zac pe fund, să pier, o viață s-o trăiesc

Să nu-mi revăd vreodată,chipul pământesc.

Că-mi e dragă una, și știe c-o iubesc.

Și scriu aceste versuri,pentru că o doresc.

Umplu toată valea de spaimă și fiori

Să-i luminez ei calea, de dragoste și flori.