Să mai stăm de vorbă, între bătăi de secundar. 
Adunând minute, oricum, timpul trece în zadar….
Se propagă peste noi, ce sentiment bizar,
Alcătuind momente, parcă trăim o eternitate.
Dar într-un final, timpul, va zace și el pe spate?

Carul mare, carul mic, sintetizate atât de bine pe cer.
Le privești atentă, oare ce poți să-mi mai ceri?
Tu o altă Cătălina iar eu un alt Luceafăr sau Lucifer?
Sau tu o Emma și eu un Rotus, tu fumoasă, eu călător.
Ce sentiment de fum în piept, și nu sunt fumător.

Zile mult prea scurte și nopți exagerat de lungi.
Atâtea zăbrele în jur și sunt îmbrăcat în dungi…
Prizonier al propiei ființe, nu știu ce tot îndrug,
Las legea firii să piară, nu țin cont de semne.
Orbit de-atâtea faruri, ce poate să însemne?

Te-ai propagat Cătălina, într-un trup sfios de Emma.
Ce comparație ciudată, tu înaltă, într-un cer ciudat.
Iar eu înalt, într-o lume plată,  într-o sticlă de un litru.
Și te simt cu timpul, trecând dintr-o parte în alta,
A ființei mele aflate la răscruce.
Ce sentiment ciudat, când te vezi, pe-o cruce.