Etichetă: Etern

Orele din zi și seară

decembrie 19, 2013

Îți cânt în noapte, îți cânt la ziuă și îți scriu1464865_582069625198828_1677451801_n

Și cad în nebunie,și cad într-un hazarn etern

Și cu gândul efemer,încă plâng la fixul serii

Că m-au lăsat până și florile primăverii

Ce au dat bir cu fuga de când sa lăsat apăsat bruma

Și mă simt pustiu,închis în mine,pierdut ca-n alcatraz

Fără vocea mea,versurile-mi sunt disperate, îmi sunt pierdute

Lasă-mă te rog,cu vocile mele derute,cu vocile mele tăcute

Astea-mi sunt gândurile rupte,asta-mi este viața scrisă

Tu iubirea mea să nu fi tristă,tu iubire să nu plângi

C-am să-ți scriu în seară,am să-ți scriu la ziuă am să-ți scriu la fix.

Nostalgie de toamnă

septembrie 19, 2013

toamnavietiiE plin de zâmbete pe-aici,

Dar nimeni nu zâmbeşte.

Îmi simt coastele rupându-se

în lovituri de bici

Căci ura trupu-mi stăpâneşte.

 

Legat de-o scândură de lemn

Urlu făcând ecou într-un borcan

Şi-atunci când totul părea etern

Încerc să vărs o lacrimă pe-un termopan…

 

utilizator_27045_mare_poze-imagini-de-toamna_frunza-lipita-pe-geam[1]utilizator_27045_mare_poze-imagini-de-toamna_frunza-lipita-pe-geam[1]Mă sprijin în speranţa ce-o ţin în buzunar

Fără să ştiu ca ea demult n-a apărut

Toamnă, o dată ai venit, dar în zadar

Zilele noastre preferate, murit-au în trecut…!

În miez de noapte la castel

martie 4, 2013

Potrivesc cuvinte, rânduri şi îmi aşez rimaomul in ploaie

Ca ochii unui orb poet eu înţeleg lumina

Vers după vers, rimă cu rimă şi rând după rând

Eu îmi aştern aici eternul meu tomnatec gând.

În fiecare noapte, direct din citadelă

Castel asupra căruia se-abate o ploaie rebelă.

Frumos poate, dar nu îndeajuns de uimitor

Poetul scrie, dar poetul cere ajutor

Vino şi ia-mă de mână şi scoate-mă în ploaie

Misterul morţii mele va declanşa războaie!

E ora 1 încă, şi nimeni n-a venit

Arată-mi Doamne raiul, căci iadul m-a osândit!

Te vreau

septembrie 11, 2012

Răsare feeric

Un bumerang ce iese din lumina şi intră-n întuneric

Plin de nori, neguri, praf şi spume

Vântu-ncearcă să le-adune pe toate

Şi să le lase deoparte

Căci clipa de-acum eternă va fi

O voi ţine minte şi când voi muri, şi după să ştii

A mea nu eşti, dar a mea vei fi

Află adevărul şi s-ar putea să vii cu mine

Te iau de mana şi te duc acolo

Unde termenul „solo” şi-a găsit perechea

Căci totul în jurul meu s-a îmbrăcat într-un efect de sepia

Avem un drum de parcurs

Atunci când timpul s-a scurs prin clepsidra de sticlă

Povestea e complicată, dar s-o facem simplă

Hai nu fi timidă, nu fi timidă!