Noaptea-i oarbă, tinerii-s artişti

Noaptea-oarba-a-tinerilor-artistiUn eveniment cu sprijinul UrbanFreeArt în colaborare cu prietenul meu Dan Suhai şi scrieversuri.ro a avut loc aseară undeva prin zona Piaţa Iancului, ei bine mai încolo puţin, în Rss Pub mai exact. Mici dar şi mari artişti de toate tipurile şi de toate vârstele s-au strâns laolaltă să-şi recite micile creeaţii. Un eveniment la care am participat şi eu cu mare drag, chiar dacă a fost prima dată şi chiar dacă mă simţeam ca un copil de grădiniţă printre studenţi la master în anu II.

Nu ştiu, ce pot sa zic, per total a fost foarte tare, asta şi prin prisma faptului că a fost primul la care am participat, deşi aceasta este doar a 2-a ediţie a unui sir lung care se va desfăşura de-acum încolo prin mai multe cafenele din Bucureşti cu scopul bine întemeiat de a promova tinerii artişti şi în primul rând cultura. Faptul care nu mi-a plăcut a fost eu însumi. Eu nu am niciodată emoţii, sunt deschis la vorbă şi glumeţ mereu. Îmi simţeam corpul care cu cât se apropia mai tare de scenă (atunci când mi-a venit rândul să recit) cu atât îmi tremura mai tare, mai ceva ca un bolnav de parkinson în ultimul stadiu (-.-). Mi-am zis wtf is that? În fine, nu contează, am fost aplaudat după fiecare poezie, m-am simţit grozav, am fost apreciat de fiecare în parte, mi-a fost strânsă mâna de multe ori, am primit şi un volum de poezie din partea organizatorilor (am avut ca invitat special pe un anume Dan Podaru, profesor universitar, poet şi scriitor deopotrivă). Tot aseară am aflat nişte chestii tari despre teatru de la  o anume doamnă Iulia, care joacă pe scenă de destul de mult timp şi cu care mi-a făcut plăcere sa stau la vorbă şi să-i ascult poveştile.

Ce pot să zic per total, că a fost genial, şi genial la mine înseamnă foarte tare. Şi eu m-am simţit bine, simţeam că sunt printre amici, chiar dacă nu cunoşteam decât un băiat şi o fata pe-acolo :). Abia aştept următoarea ediţie, să fiu şi mai curajos când urc pe scena :)). Şi să fie ceva mai multă lumeee!

Trecea un om…

varianta-1Trecea un om

Trecea prin pustiu

Trecea un om

Cu păr cărunt şi chipul cafeniu.

 

Trecea un om

Pe lângă acest lăcaş de cult

Trecea un om

Şi eu pe lângă el

Şi m-am oprit să-l ascult.

 

Trecea un om

Cu vederea anumite aspecte

Trecea un om

Prin toate trăsăturile

Fără să ţină cont de defecte

 

Trecea un om

De la agonie la extaz

Trecea un om

Prin genuri muzicale

Îndrăgostit de genul jazz

 

Trecea un om

Prin viaţa asta vie

Trecea un om

Într-o cămaşă albă şi pantaloni de stofă

Şi-o pălărie…

 

Trecea un om

Pe stradă noaptea singur

Trecea un om

Sufleteşte el îndura doar friguri!

 

Trecea un om

Demult pe-aici pe stradă

Trecea un om

Se ţinea pe picioare dar curând

avea să cadă

 

Trecea un om

Care m-a învăţat că toate

Trec, se duc pe rând

Şi noi trebuie să trecem

mai departe…

Rătăcit, de negăsit!

depresie-1Nu va ţineţi de cuvânt, sunteţi nişte ipocriţi.

Mă sunaţi, mă chemaţi, a doua zi vă prefaceţi că nu mă ştiţi.

Eu vă recomand să mai şi citiţi vreo două file din viaţă,

că nu sunt curva voastra, fata cu pleata creaţă!

Cu aceste versuri îmi încep frustrarea care m-a cuprins fix acum. Şi când iubita nu răspunde la telefon din motive necunoscute, pula mea, prietena ta cea mai bună n-are cartela deci nici pe ea n-am cum s-o contactez, prietenul ăla care te-ajuta la nevoie nu „se epsista” (generic spus nu e pe aproape,  sau nu e deloc, sau chiar poate nu există) nu rămâne decât să te îmbeţi până uiţi de tine (în cazul meu, până uit de mine). Da’ nici aia n-o pot face ca n-am cu cine. Cine sare în ajutorul meu? Blogu’! Şi evident oamenii care citesc ce scriu pe el. Sau mai bine ăia care cică „like” my posts, da’ ei defapt apreciaza fără să citească. Ca pe facebook. Mai bine nu mai faceţi asta că sunteţi rataţi. Zău…

În cameră, cu un show de panaramă la televizor care nici măcar nu mă amuză, mai devreme fumând o ţigară…pe scară… Singur, alone bla bla bla, ca de obicei. Exact tipu’ din descrierea de la despre noi „singur pe lume de când mă ştiu […] dorm pe unde-apuc”. Da’ asta nu mai e demult noapte perfectă, că nu vin dintr-un club, vin de la facultate unde sunt futut non-stop, luat la mişto şi aşa mai departe. Plictisit, sictirit, cu înjurături în gând, probabil o să mă bag în pat şi o să citesc ceva sau poate o să mă bag la un film pe telefon, căci e singurul lucru care mi-a mai rămas de făcut ca să nu înnebunesc de tot. Şi dimineaţa mă trezesc din nou, şi-mi bag pula în tot ce mi-am promis aseară. Exact ca tipu’ asta:

http://www.youtube.com/watch?v=CoCNz3-i9to

Așa…

Aștept încă să împlinesc 20 și ceva de primăveriblog

Oricum mi-am dat viața la schimb pe câteva țigări și beri

E singurul lucru pe care-l am. O viață.

Oricum nu-mi pasă. Nu mi-a păsat niciodată

N-are importanță…

N-am nevoie de pastile să pot s-aștept următoarea eră

Am nevoie de-o femeie, să nu se schimbe

Sa nu fie mereu așa efemeră ca vremea, ci să-și păstreze același gust precum berea

C-am construit piramida asta numita „eu” cu dalta și ciocanu’

Ce se va întâmpla cu ea vor prevesti Biblia și Coranul

Pentru că sunt dotat cu intelectul necesar să pot să supraviețuiesc

Am o tărie de caracter pe care înca mi-o construiesc

Aceeași tărie cu care mă-mbătam ușor seara

Că dacă n-ar fi fost așa m-aș arunca de pe cascada Niagara

E tot ce-am vrut să știu. Eu cum aș vrea să fiu?

E tot ce sunt acum și ce voi fi mai târziu…

E tot ceea ce  zic în doua rânduri și 7 cuvinte

Trecutul ma distruge și mi s-a-ntipărit în minte…!