Etichetă: Femeie

Ciudățenie

februarie 1, 2017

Cădem pe o parte a firii și pare că ne place,
Nu ne vede nimeni dar se schimbă cerul,
Clanxoanele ne fac nervii să tresară,descarcare
Iar noi ne aruncăm în gol de dragul amintirii,
Și murim, de dragul nepăsării.

Astea-s plăceri carnale dar parcă nu ne place,
Cădem în neștire, mânjiti de noroaiele tăcerii.
Noi alergăn nu știm să mergem, noi țipăm….
Nu știm ce-i tăcerea sau liniștea deplină,
Eu unul nu știu, tu femeie o cunoști?

Poți să-mi incinerezi trupul să ai de ce să râzi.
Mi-am pierdut fericirea, nu m-a ajutat deloc zarul,
M-am jucat greșit cu soarta și viitorul m-a mințit.
Că cică eu nu am să mor, că am să trăiesc veșnic,
Dar mi-a șoptit că nu eu ci amintirile mele.

Din sens opus part a || a

ianuarie 9, 2017

Am scris atâtea pasaje, creez poduri peste nefiinţă.brotherword-sad-clown
Înţeleg timpul într-o mică măsură, dar nu este de ajuns.
Simt că mă aştepţi, iar eu stau rece pe un peron,
Sunt atât de tăcut încât ochii mei urlă de tăcere,
Iar peste mine cad blesteme, căci ele mă iubesc.

Mă întreb unde au dispărut, serile de frenezie,
Când mă înecam cu fumul plantelor morbine.
Îmi simt degetele cum ard de dorul pielii tale,
Şi simt sufletul din mine aflat în deznădejde.
Dar tu pleacă, am pierdut mai multe, femeie.

Las banii să cadă, nu semnez pactul cu el,
Nu îmi merită sufletul, iar eu sunt un infern.
Lumini  îmi străpung privirea, parcă-s în altă lume,
Dar eu sunt pe un scaun, alergând orbeşte pe contra sens.

Amor caecus est

ianuarie 3, 2016

Singurătate, femeie tânără, femeie.images
Dezgolește-ți trupul, și-acoperă-l cu mine.
Vocea ta, cântec aprig de cucuvea.
Ce-mi vestește, din zori până în noapte, moartea.
Amanta, ce mă așteaptă, ce știe că o voi urâ încă o viață.

Astupă-mi gura cu tine și fă-mă să tac!
Nu asculta rațiunea, tu, doar fă-mi pe plac.
Nu gândii departe, nu-mi vei fii cunună.
Dar lasă-mă să visez, aici, sub clar de lună.

Privirea ta vicleană, știa ce să-mi vorbească.
Atât de grațioasă, atât de măiestuoasă.
Timpul tot trecea, și tu , rămâneai lafel de frumoasă.
Singurătate, femeie tânără, femeie.
O să vină vremea, când trebuie să pleci….

Toamnă

septembrie 13, 2015

A venit toamna și din pomi cerne tristețe.black-and-white-butterfly-Favim.com-718598
Se-ntinde ușor către apus și-l îmbolnăvește…
Îl huiduie să plece și-și stinge focul dârz ce-l arde.
Și lasă peste tot în jur doar frunze de mătase.

Văd fluturi ce pleacă în stoluri, de parcă mâine mor..
Și rămân în urma lor privindu-i cu tristețe.
Aștern în gândul lor atâta tristețe cu privirea.
Și-n calea lor ce-a dreaptă se vede nemurirea.

Poate au plecat din timp sau n-au mai vrut să steie.
Și îi descriu așa frumos, vezi ce frumoși sunt femeie?!
Nu le plâng de milă îi plâng că nu-i mai văd…
Toamna asta-i rece și eu simt că mor.

Nedreptățit

mai 30, 2015

Sunt doar gânduri defăimate
Îngropate fără popi.
Sunt doar sentimente vi, ce trăiesc fără un trup.
Sunt doar drumuri pietruite, transformate în noroi
Ce se scaldă acum în ele, sentimentele din noi.

Să mă odihnesc în pace, așa îmi spuse Dumnezeu.
Să las candele să ardă să las sufletul deschis
Lumina să mă pătrundă să nu devin iar un păgân.
Că fără pic de sentimente, sufletul îmi e bătrân.

Cât am plâns în drum spre Eden, nu știi femeie decât tu!
Că m-ai lăsat pradă nemuririi și-acum merg pu-n singur drum.
Nici nu voi să știu de tine, cu toate că îmi doresc…..
Dar ești diavol întrupat, de aceea te iubesc.

Zilele tind către sfârșit, nimic nu respectă legea firii.
Sentimentele trăiesc în deznădejdea nemuriri
Tu nu mori odat cu mine, căci tu știi să mai trăiești.
Eu poet nedreptăți de iubire, am uitat cum să fac asta.