Dacă mă vezi râzând şi glumind zi de zi asta nu înseamnă că sunt fericit mereu. Nu mă mai caracterizaţi după aparenţe,poate că uneori sunt acasă şi mă trezesc că vorbesc singur şi zic – Vreau acasă- dar eu defapt sunt în camera mea,ne ştiind ce vreau. Sunt adesea întrebat, cum de scriu poezii? Dacă aş şti să vă răspund,nu pot să zic că scrisul e un hobby pentru mine. Nu scrisul este mult mai mult, acuma este ca o parte din mine,curge prin venele mele ce încă se menţin în viaţă. Nu cred că mulţi ştiu acea senzaţie când eşti felicitat pentru ceea ce faci.
Aseară când am postat pe facebook-ul meu câteva fragmente din ce scriu ziua,am primit un mesaj şi chiar mi-a placut,că nu multă lume işi cere scuze când te deranjează la 00:00AM. Sper ca persoana respectivă când va citi acest post să nu se supere,nu îi voi dezvăluii numele dar ma făcut fericit o părere sinceră a unui om ce nu mă cunoaşte ci doar mă citeşte şi mesajul fiind acesta. „Buna! Imi cer scuze pentru ora tarzie si pentru deranj! Vroiam sa te felicit pentru blog si sa iti spun ca esti extrem de talentat ! Bafta pe mai departe :)” . Ce să mai zic? Nimic, am rămas fără cuvinte, dar tot am tinut să îi mulţumesc şi încă mă gândesc la acest gest, poate pentru unii mic, dar pentru mine e mare. Parcă ieri se făcea când scriam versuri pe foile de la sfârşitul caietului,şi apoi le arătam lui Alex, şi acum .. pot să zic că baiatul a crescut in poezie, am oameni ce mă urmaresc, ce mă apreciază şi care mă corectează, oameni care îmi dau sfaturi şi de fiecare dată am ţinut cont de acele sfaturi. Poate că dacă eram căpos şi scriam pentru mine şi nu mă interesau părerile altora, azi nu ajungeam aici.
Mă deranjează când alţii îmi copie versurile şi le pun sub numele lor…dar ce să le fac? Mă doare nu zic nu dar nesimţirea e prea mare şi nu are limite. Dar mă mândresc şi îmi zic mereu – „Lasă mă că scriu altul mai frumos decât ala copiat şi mereu voi scoate ceva mai frumos”. Dar cu toate astea sunt un om normal, uneori vesel uneori trist fără chef de nimic, şi eu am probleme şi griji mereu este aşa, la ori şi cine se întampla exact lafel. Şi în încheiere o poză mai veche cu ce sugerez pacea, mai bine zis… linişte. Semnat Bică Ionuţ Laurenţiu născut 01.03.1996 decedat (va urma)