Revenim şi ne trezim la cele fireşti şi scoatem din rutina zilnică tot ce nu e bun. Facultate, acasă, oraş, calculator, somn şi iar de la capăt. Lene, ambitie, determinare. Toate îşi au rostul şi minutul lor de gratie sau de regret…sau nostalgie…sau cum vreţi voi să-i spuneţi. Totul pare normal, nu e nici cel mai întunecat colţ, dar nici cel mai extraordinar. Cel puţin nu azi. Azi e normal.

Scriem teme, învăţăm de zor, ne distrăm şi uităm măcar pentru o noapte ca nu poate fi mai rău de atât. Mereu va exista o balanţă între cele fireşti şi cele nefireşti, oricât de neagră ar părea situaţia. Ai grija să fie mereu în echilibru. Şi de câte ori ceva va debalansa situaţia, ne-ntoarcem şi o repunem în funcţiune! Că aşa suntem noi…echilibraţi!