Nu ştiu cum să spun sau poate nu am idee

Că am mintea încătuşată şi totul pare şters

Vino te rog la mine şi scapa-mă de tot

Ucide-mi sufletul fără remuşcare,că pentru mine,

Tu rămâi cea mai frumoasă floare cea mai frumoasă stea

Te rog acum scapă-mă de mine,eliberează-mi inima şi steaua

Că nu găsesc o stare şi nu aud chemarea dar o simt aşa aproape

Şi te chem aproape,mai aproape de cât n-ai fost niciodată

Sufletul să-mi simţi în palme de parcă-i o iluzie divină

Să las lumea asta goală,dar totuşi e atât de plină

Versurile-mi sunt schrijelite-n lemn pentru o eternitate.

Îmi voi lăsa totul scris într-o singură carte, în zeci de file

Şi pe fiecare să zacă culoarea dintr-o mină

Că am sufletul morbid ce caută lumină.