Dumnezeu Tatăl

Tu uită-te la ochii tăi,sunt pătaţi , coloraţi , fiecare unci în felul lor. Şi Eu i-am creat pe fieacare. Am creat totul. Univerul şi pe tine. Ţi-am dat personalitate,te-am făcut pur,complex iar în fiecare zi îţi dau viaţă,pentru că te iubesc.de-vorba-cu-domnul1 Dar sa înâmplat ceva, ai păcătuit. Te-ai îndepărtat de mine, şi cu toate astea încă eşti în viaţă,dar mori puţin câte puţin. Ai căutat fericirea în altă parte, alcool,bani,sex pentru a umple golul. Ci defapt te ucide mai repede şi ne separă tot mai mult şi mai mult. Ce cauţi? Nu vreau ca tu să mori. Eu te-am creat nu ca să fi distrus, ci ca să Mă cunoşti. Aşa că am devenit unul dintre voi. O creaţie fragilă am fost ispitit dar nu am păcătuit. Am venit să te salvez,dar toate astea au un preţ . Era nevoie de cineva ca să moară. Tu sau Eu? Am ales să mor Eu , pentru că  te iubesc.  Eu am creat omul, i-am dat înţelepciunea de a gândi,capacitatea de întelege lucrurile şi să le descopere. Vă iubesc pe toţi lafel pentru că eu v-am plăzmuit cu mâinile goale. V-am dat şansa să îmi găsiţi aşa cum a-ţi numit-o voi – Particula lui Dumnezeu- Eu v-am dat şansa asta nu ca să mă găsiţi pentru că nu o să aveţi puterea asta vreodată, ci am vrut să vadă ce-i ce nu cred în mine , că eu exist dintotdeauna. Sunteţi conduşi de furie,Eu nu vreau asta dar vă lăsaţi conduşi de diavol,nu faceţi asta. Sunt Tatăl vostru , vă cunosc toate temerile şi  toate sentimentele. Cu voia mea se întâmplă toate, când chem un suflet la mine,înseamnă că am nevoie de un înger de încredere pentru următorul copil ce se va naşte, nu trebuie să vărsaţi lacrimi,el va şedea de-a dreapta mea. Eu sunt Dumnezeu Tatăl.

Venita-i ca prin vis

A fost chiar visul meu nu imaginaţietumblr_l5o9mlFiUY1qa8qq5o1_400

Îngerul

–   Laurenţiu, trezeşte-te, trebuie să vorbim neapărat

Laurenţiu

–   Lasă-mă să dorm, mâine trebuie să plec la scoală

Îngerul

–   Stai liniştit nu vei simţi oboseala mâine dimineaţă, hai trebuie să vorbim

Laurenţiu

–   Bine ,bine. Unde ai fost atâta vreme? Ştii că te-am căutat mereu? M-ai lăsat singur.

Îngerul

–   Ştiu că m-ai căutat, dar tu ai fost orb o perioadă, ţi-am dat ochii mei să vezi prin ei, acum ţi-ai revenit, şi eu am venit la tine să te văd.

Laurenţiu

–   De ce am fost orb? Am greşit cu ceva?

Îngerul

–   Vezi tu.. ţi-ai dorit moartea… eu m-am opus la aşa ceva, aşteaptă şi tu puţin ai să vezi  încă o minune în viaţa ta, vorbeai cu mine şti.. voiai  o fată frumoasă să te înţeleagă pe tine Laur, nu poetul din tine şi ţi-am îndeplinit dorinţa.

Laurenţiu

–   Ştiu îţi mulţumesc pentru asta o ştii destul de bine, dar .. mi-a fost greu , m-au acaparat toate gândurie, ştii că seară este zi pentru mine , şi aşteptam mereu, dar .. cu toată ploaia din jur..

Îngerul

–   Hai lasă ploaia, ia şi bea puţină apă,  spune-mi ce-i cu tine? Ştii că mie îmi poţi spune orice, eu

Îţi  aud gândurile când nu sunt lângă tine. Eşti nervos  mai mereu,de ce aşa Laurenţiu?

Laurenţiu

–   Ştii  că nu îmi place să ascult de multă lume din jurul meu , merg independent.. dar am greşit cerând acest lucru.. este greu de iertat, dar … mă vor putea ierta  toţi pentru asta?

Îngerul

–   De iertat te vor ierta, te iubesc şi ei dar şi eu şi toţi,dar aşteaptă bine?

Laurenţiu

–   Aştept ce să mai fac acum, am greşit odată..

Îngerul

–   Ioana ce mai face? E bine da? Am văzut că eşti cam aprins, ce te-a apucat?

Laurenţiu

–   Ioana e bine, dar… am greşit trebuie să repar greşelile, ştii şi tu sunt mai multe.

Îngerul

–   Ţi-am auzit poeziile , încă nu încetezi să ne uimeşti , ţi-am mai spus că o să ţi-se întâmple o minune în viaţă dinou,dar acum  chiar trebuie să aştepţi,nu îţi voi da nici un indiciu despre ea. Aşa că renunţă la toate gândurile, cealaltă parte a lumii mele, te vrea dar.. nu te vor lua niciodată de lângă mine şi cei dragi tie. Şi nu uita eu nu te voi lăsa singur niciodată, o să ne vedem şi aici unde sunt eu, dar nu acum micule poet.

Laurenţiu

–    De când nu te-am mai auzit spunându-mi  aşa.. mi-a fost dor de tine , dar nu ai cumva un ceas? Aş mai vrea să dorm .. mai am ore la şcoală. Îi poţi spune tu pentru mine lui Ioana că o iubesc  mâine dimineaţă?

Îngerul

–   Ea ştie asta, dar îi voi reaminti eu , dar nu a uitat.  Hai vino să te iau în braţe!

Laurenţiu

–    Încă  ţi-ai păstrat puful dulce , mai şti că am scris o poezie despre asta.  Bine ştiu trebuie să pleci, Somn uşor dacă o să vrei să dormi.

Îngerul

–    Somn uşor, o să dorm lângă tine ca şi până acum.

Inimă de demon

Fiara din tine se imblanzeste cand inima incepe sa iubeasca.Cam asa se intampla de fiecare data, incercam sa parem duri si intr-un fel fara suflet, in fata prietenilor si a celorlalti. Ne reuseste, dar se intampla ca si noi sa nu ne mai recunoastem, ne-am prefacut asa de bine incat asa am ramas, pentru noi e bine…parem duri…caini fara stapan. Sincer mie chiar mi s-a intamplat…eram genul ” nu imi pasa,fa ce vrei”…desi nu aratam ca imi pasa, mie imi pasa. Ciudat, stiu. Pur si simplu la nervi nu realizam ce zic ce fac, demonul din mine ma acapara complet, nu mai vedeam in lateral doar in fata, oarecum o masina de distrus, ceea ce am facut o perioada mare de timp. Si multora care vor citi isi vor aminti exact acele clipe. Oarecum am descoperit partea asta demonica din mine cand am fost mitit pentru prima data de prietena mea pe atunci, am simtit ca o iau razna, vocile din jurul meu parca ma indemnau sa fac rau, ceea ce am si facut: m-am oprit cu pumnu fix intr-un pom.
Perioada aia pentru mine si voua care ati patit la fel s-a dus, dar in sufletul meu tot este o mica pata de ura ce se mareste cu fiecare ocazie. Am vrut sa ajung in acest punct deoarece suntem duri pe dinafara, fiara, demonul din launtrul nostru se imblanzeste brusc cand in viata noastra apare o persoana speciala, iubitul/iubita,si ceilalti iti vor zice, cum? Gata, fiara s-a inchis singura in cusca? Sincer nu vreau sa zic ca fiara sa inchis in cusca, doar ca momentan este sub anestezie si cand ii va trece efectul nu va ezita sa ucida cu sange rece un alt suflet.
Am crezut ca daca esti dur, rau, necazurile vor sta departe de mine si ca nu voi mai fi nevoit sa trec prin ceea ce am trecut candva, dar defiecare data apare cineva nu stiu de unde si ma calmeza, si prietenii mei raman socati cum o fata reuseste sa potoleasca gladiatorul din mine, care domina cat mai mult timp cu putinta. Si cum zice si titlul inima joaca cel mai important rol in acest film, pentru ca ea ne da inpulsul de a iubi si de a ierta, ea accepta cine pleaca si cine ramane si noi suntem doar niste marionete care sunt dirijate excelent. Si animalele din jungla de peste tot cat de dure sunt au inima, si ele nu iti fac rau doar decat daca ai ranit pe cineva din inima lor si ele te vad ca pe o tinta vie care trebuie doborata. Multi nu vor sa inteleaga ca asa este si omul un animal cu inima ce se imblanzeste la o vorba buna spusa la timpul ei.

Pradă sau Prădător?

Am ajuns într-un punct în care nu ştiam ce să fac. Aşa că i-am cerut ajutorul ei.

-Arată-mi. Învaţă-mă. Spune-mi cum pot omorî oamenii care îmi stau în cale.

-Nu! Nu te voi învăţa aceste lucruri. În schimb îţi voi arăta cum să supravieţuieşti printre ei. Cum să te adaptezi în acest mediu. Şi-atunci vei vedea că vei fi mult mai câştigat acolo decât dacă ai fi tu singur aici, înconjurat de cadavre.

Ce mi-a arătat defapt? Un grup de oameni în care m-am putut integra şi care mi-a calmat mai mult sau mai puţin acea dorinţă nestăvilită de a arunca în aer totul în jurul meu! Şi m-au învăţat că violenţa şi brutalitatea nu rezolva astfel de probleme intelectuale cu care eu mă confrunt. Mi-au spus că o vorba bună spusă la timpul ei ajută chiar foarte mult

Focul ardea în şemineu, si eu lângă el…O cană de ceai se afla în mâna mea stângă. Mi-am lăsat aşa zisa mantie pe un scaun în spatele meu şi am ales să mă las auzit, să schimb păreri cu ele, să fiu consolat, să îmi exprim mâhnirea, durerea. Am acceptat critici şi sfaturi. Ştiam că am dat rasol şi că urmau să fie puse tunurile pe mine. Am dorit să iau o pauza, am ieşit puţin afară pe prispă. Mi-am scos dintr-un portmoneu pipa. 2 minute mai târziu pufăiam cu spor în timp ce priveam brazii din faţa mea şi auzeam greierii cum cântă prin iarbă…

Poate la fel  mă simţeam, doar că puţin mai experimentat aşa. Auzisem 2-3 lucruri care mi-au fost de un real folos. Degeaba, la răsărit trebuia să plec, dar poate s-ar fi schimbat ceva în comportamentul meu. Aşteptam să păşesc pe drumul care îmi va pune la încercare abilităţile de autocontrol şi înţelegere.