Între două lumi
Să ne gândim la noi,într-un gând mai funerar.
Să deschid aceste graniți ale lumii,și dincolo să plec.
Fără pic de teamă și pe tine să te chem.
În voaluri de mireasă, spre mine să plutești zâmbind,
Să nu existe-n astă lume, nici durere și nici suspin.
Îți pun în palmă acest tărâm, și eu aici am să rămân.
Și-așa de negru și închis, mi-se pare ce am zis.
Că viața mea de om poet, se scutură acum încet.
Și-n poala ta eu tot cuget și-afară plouă tot mai lent.
În mintea mea valurile lovesc de zori, se revarsă-n ochii mei
Ca un pescar pierdut în larg îmi doresc să mai văd lumea de la țărm iar.
Să ne gândim la noi, într-un gând mai funerar.
Să lăsăm de-o parte gânduri ce la gură nu au fermuar,
În poeziile mele să-mi arunc orice pic de conștiintă rămasă.
Că mă gândesc cu dor și jale că tot în jur ar să moară[…]





