Din gară, cu dragoste

tumblr_mh3vwty7iz1rd5ejfo1_540îmi cade lacrima pe umărul durerii
deși un tren te-așteaptă să îi calci vagonul.
un lăutar te-așteaptă-n gară să îi asculți acordeonul,
iar eu te-aștept c-o floare-n mână la umbra verii…

tu te pripești și-ncepi sa cânți
nedându-mi seama de unde-ai apărut
dansezi și-ți unduiești privirea pe mine de parcă m-ai văzut
și cum nu mă vezi tu continui să cânți…

și te oprești o clipă în timp ce eu transpir
crezând ca m-ai zărit departe pe peron
dar nu eram eu, era un oarecare om
eu eram lângă el, gălăgios ca un public în delir.

atunci când îmbarcarea și-a strigat apelul
atunci începea haosul și drama
si nici măcar atunci tu nu îți dădeai seama
că m-ai pierdut de parcă eu aș fi fost trenul…

Peron(i)

tumblr_mwyjovKWeI1qm6j0to1_500Sunt o valiză tristă, uitată într-o gară
Ca un cufăr într-o mare ce ascunde o comoară
Tu deschide-ma şi miră-te cum înăuntru curge
Un val trist de lacrimi calde atunci când marea se frânge…
Cad oceane peste mine, peste vai, prin halte multe
Şi străbat cu gându-n noapte zeci de pasaje abrupte
Pas de om rămas în piatră îmi pătează amintirea
Unei zile de septembrie când trenurile dădeau trezirea
Tot peronul mi-era prieten, tot pet-uri şi chiştoace aruncate
Pe sub pasarela 10, unde valizele goale îmi serveau drept amante…
Doar o sticlă de vin dulce schimbă sec culoarea toamnei
Nu credeam s-o zic vreodată, unde-s sfaturile mamei?
Omu-şi schimbă părul şi zâmbetul în timp dispare
Unde-i pieptul roşu-ncins, gata de o alinare?
Îmi aştept iubita soarta ca să îmi dea socoteala
Mi-am vândut biletu-n gara pe 2 litri de machiala

Sunt treaz, dar încă mai visez…

largeTe-am cunoscut într-o gară. Erai un călător rătăcit, confuz și străin de locul în care te aflai, ca și mine de altfel. Căutai scopul vieții în spațiu și timp, ca și mine de altfel. Erai tristă și fericită în același timp, după o adolescență devorată de prieteni, iubiri neîmplinite și vise care se stingeau prea devreme. Parcă mă priveam în oglindă.

Acolo ți-am cunoscut părul lung, castaniu, pe care abia mă sileam sa nu îl mângâi atunci când aveam impresia că te îmbrățișez. Pentru mine asta însemna totul! În același loc îți cunoscusem ochii căprui, ca de pui de căprioara care ieșise să zburde în singurătate. Cu fiecare clipit al genelor dădeai impresia că ascundeai câte un mister, iar asta ma punea pe gânduri și mă înnebunea în același timp. Habar nu aveam ce înălțime ai pentru ca stăteai jos pe o bancă și nici măcar nu știam la ce înălțime să mă ridic să fac față așteptărilor tale. Atunci am preferat să fiu eu însumi și să-mi încerc norocul.

Mi-am zis în acel scurt moment în care visam cu ochii deschiși că dacă aș mai fi trecut prin încă 20 de gări ca aceasta, tot n-aș mai fi întâlnit o căprioară care să-mi metamorfozeze ideile și sentimentele în 6 limbi moarte total diferite, ca mai apoi să le traducă în limba română direct la transcrierea pe hârtie… Și în acel scurt moment de descătușare de realitate am realizat că tu deja dispăruseși sub infinitul liniilor de cale ferată metalice…Și-atunci am pornit după tine fără să știu ce mă așteaptă, cine ești, sau încotro te îndrepți și de ce…Eram dispus să merg până la capăt să te regăsesc și să-ți văd din nou chipul senin, ascuns sub fusta albă a unui zâmbet fermecător…

Ne-am schimbat

Devreme ce plângem după „ce fain era în liceu” şi ce şmecher era acasă, adică acolo de unde venim, e normal să ne fie dor. Dor şi atât. Dar nu ăsta e motivul tumblr_mm0g8dewxv1qcysh1o1_500cel mai important.

Am plecat de-acasă cu gânduri măreţe, oră fixă de culcare, vorbit cu mămica în fiecare zi, mers la sala de 2-3 ori pe săptămână, regim alimentar strict, jogging seara şi 1-2 vizite pe săptămână la vreun muzeu sau orice altceva merită vizitat. Plus mers la biserică duminică de duminică. Funny nu? De ce? Pentru ca socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg.

Mersul la sala pare ca a fost înlocuit de căratu’ bagajelor/pachetelor din gară până oriunde numeşti tu casă, cămin, camera sau orice alt tip de locuinţă la care plăteşti o chirie lunară, jogging-ul a fost înlocuit de alergatu dimineaţa până la facultate să prinzi cursu’, ratbu’ sau orice alt mijloc de transport, asta ca să nu întârzii. Ora fixă de culcare există, doar că nu seara, ci dimineaţa. Vizitele la muzeu au fost înlocuite de…habar n-am de ce au fost înlocuite, probabil s-a renunţat la ideea asta. Regimul tău alimentar e acum o shaoarmă sau mai multe pe săptămână, poate şi nişte cartofi prăjiţi cu un suculeţ sau poate un meniu McPuişor la Mc. N-am prea văzut studenţi prin biserici, în schimb ma întâlnesc cu cunoscuţi pe la concerte şi mai nou, prin casino-uri.

Păi stai olecuţică, ai scăpat în oraş mare şi cu multe posibilităţi, fără mămica şi tăticu’ în spate? Tre să te destrăbălezi şi tu puţin, nu? Acuma te îmbraci de la Zara şi mergi cu limuzina unui amic înstărit la cel mai tare club din oraş. Nu mai furi tractoru’ lu’ tactu şi îţi iei prietenii în remorca plecând la discotecă.

Aşa, acuma…care învăţat? Lasă asta, astea-s detalii, sesiunea pentru ce-i?