Vântul distruge şi deschide rănile, linse şi însângerate.
Mi-am pierdut cunoştinţa prin găurile minţii,
Iar la capul meu stă cineva, rugându-se la toţi sfinţii.
Încălzindu-mi creştetul cu lumânările palide şi triste.

Hai să arucăm batiste pline de muci şi durere,
Am strâns atâtea clipe dar toate-s efemere.
Nu ştiu cu ce am greşit, dar nu vreau să mă ierţi.
Îmi merit soarta, dar tot sper să greşeşti.
Iar de-acum mă ascund sub zăpadă să nu mă mai găseşti.

Port obuze pe buze nu ştiu ce tot vorbesc,
Mă tot uit la tine, nu am idee ce să schitez.
Scriu amestecat pe foaie, mă doare că o rănesc,
Şi scriu murdar pe foaie, cu sângele din rănile linse.