Sunt crud, sunt orb, sunt plin de păcate.
Nu înțeleg ce se petrece, dar nu-i nimic ca la carte.
În suburbia asta de viață, toate par că-s naturale
Dar în jurul meu persistă atâtea fapte imorale.
Și din formale gesturi eu nu-nțeleg nimic
Mă ademenești cu setimente, dar eu nu simt nimic.
Și privesc tot din departare, cu indulgență dar și cu degajare.
Nici soarele nu-i sus nici luna nu-i departe.
Și am ajuns să înțeleg că nimic nu-i ca la carte.
Sunt într-un joc informal de păcate, ce-mi stârnesc furia.
Poet contemporan ce urăsc mulțimea, cat să mă destind.
Aștept lumina să vină, și să găsesc răspunsuri.
Mi-am narat întreaga viață, doar într-un singur vers…..
Plâng cu lacrimi deșarte c-am priceput ideea.
Că am să mor curând, dar asta nu-mi doresc.