Adunate de pe drum.
Hai, strange-mă tare la piept singurătate.
Umple-mi golurile din suflet, refă-mă un întreg…
Suflă peste ghinion să plece, să dispara peste orizont.
Coase-mi rănile cu amintiri şi lasă-mi cicatrici mari la vedere.
Sunt Rotus, cu diferite forme de avere, dar degeaba.
Mult prea dimineaţă, eu continui să scriu.
Răsăritul este aproape, mai sapă puţin din groapă.
Lucifer, ţi-a fost de de mine?!
Nu pot să spun că te reneg, dar nici că te vreau aproape,
Iad-ul tău nu-i pentru mine şi nici întunericul tău ciudat.
Iar parfumul tău încă persită, drumurile mele duc la tine….
Mânat de furie accelerez spre infinit,
Ştiu că impactul este frontal, dar nu port urmă de regret.



