Etichetă: Hoinar

Am privit

iulie 7, 2015

Am privit soarele când răsare, am văzut fiecare zi biruitoare
Că noaptea-i magie neagră și-mi atacă sufletul din primă.
Cu lovituri secerătoare îmi îngenuchiază firea.
În noapte haita de lupi stă gata să atace
De la Alpha până la Omega, am înfruntat orice durere.
Că eu am zburat cu aripile frânte….

Suflet lăsat hoinar, trebuia să trec singur puntea.
N-am lăsat pe nimeni să-mi ridice fruntea.
Mânile-mi însângerate, lăsau urme pe unde treceam.
Iar în inima mea stăteau aprinse candelabre.
Am privit soarele când răsare, am văzut fiecare zi biruitoare.
Iar în mintea mea mai zăcea un singur gând.

Plumbul din lacrimi se-auzea căzând p-asfaltul uscat
Că soarele de-o-vreme fața de la noi nu și-a luat.
Iar trupul meu cădea, cădea neadăpat de nimeni.
Că-n calea mea am uitat cum arată un chip drag
Că toate din jurul meu, au prins contur de ură.
Și-n lumina serii, ura lor în suflet mă pătrund.

Letargie

aprilie 24, 2015

Eu sunt acolo? Ce zace în oglinda spartă?
Te rog, vreau să îmi răspunzi, fără doar și poate.
Că am realizat că tot la zi ajunge și ce-a mai lungă noapte.
Și lacrimi au fost multe chiar de nu știi tu de ele.
Pentru tine, iubire, povară a vieții mele…
Poți să plângi cum am făcut și eu, dar va fii în zadar.
Că n-ai să te mai contopești cu sufletul meu hoinar.

Scăpat de letargie scriu și mă cuprinde teama….
Că vocea mea răsună-n cosmos dar nu răsună tare.
C-aș vrea s-auzi că te-am uitat,
Dar rana e dechisă-n suflet și încă doare…
Iar nopți prea lungi au fost multe.
Dar n-am să ți-le descriu….
Că mă puneam în pat și mă simțeam în sicriu….

Dar lumina mea se stinge, precum o lumânare
Și-ncerc să mă regăsesc, printre felinare.
Lumina e difuză, cu greu te mai zăresc.
Ești plăsmuirea mea imaginară, iubire, ce te tot doresc?
Te am  sau te-am avut? Te-am găsit sau nici nu te-am avut?
M-am adunat din sticla spartă și-am realizat că am murit….

Fata din livadă

septembrie 16, 2014

Printre livezi, vezi aceași fată cu ochii verzi

Pe vârfuri de brazi vezi aceleași gene ce acoperă ochii verzi

Că n-ai să vezi așa frumoasă decât printre livezi

Când se-nfructă din merele ce-s zemoase și dulci

Precum e mierea sau dulce precum iubirea ce ți-o port

Lasă-ți tu frumoasă fată sufletul prin aceste livezi

Tu să-mi porți de grijă când n-ai să mă mai vezi

Că-s hoinar de-o viață și-oi dispărea printre locurile uitate

Dar am să te port în minte și-am să-te-nchid în suflet

Că el ar să plece fredonând în gând un vers mai rece

Că dincolo de brazi n-ai să mă mai vezi

Printre miile de pietre lacrimile am să îmi așez

Ca să îți dai tu seama fată, că ești iubirea mea cu ochii verzi

Ce aștept în fiecare seară să vi să mă mai vezi

Măcar în trecere să-mi spui că nu sunt al nimănui,

Că am tot pământul și că am tot ce-mi doresc….

Dar nu te am pe tine și de-asta hoinăresc…

Că tu-mi plângi lângă cruce și eu tragic putrezesc.

Adorm cu mintea

septembrie 8, 2013

Adorm cu mintea îmbibată în cuvinte amareAnd_2

Sunt ce-a mai grea povara pentru-mi sufletul hoinar

Îngere prinde-mă te rog în brațe, alină-mi rănile trupești

Șterge-mi lacrimile numești de pe obraz și stai cu mine

Doar cuvintele tale îngere pot să mă aline pe aici acum

Am plecat de mult pe acest drum,dar e mult prea greu

Mult prea ostil pentru a mea privire și mă doboară

Fiecare secundă  petrecută-n agonia mea de trup

 

În codrul ăsta toate-s din pământ și lut întărit

Pomii au coaja asta numai bună de scorojit

Aici mă retrag când vreau să vorbesc cu mineAngel

Când îngere tu ,ai plecat de lângă mine

Buciumul sună așa cum se cuvine și-ascult stingher

Glas nu mai am , ca să pot să zbier de dor de toate

Și poate cândva le voi avea pe toate sau nu se știe

Că-n lumea asta nu-s o bucurie ci sunt o nălucă

 

Amăgirea îmi zace pe buzele însângerate

Mâinile îndurerate răsfoiesc prin cartea asta veche

Praful iese din ea și liniștea zace-n zeghe

Îngere tu să-mi spui pe loc fără să mă minți

Dacă-n ochii mei vezi urmele ființei dragi

Ce-mi cutreiere mintea în lung și lat

Că de atâta singurătate eu m-am săturat.