De ce să mă trezesc într-una şi să plec pe străzi
Unde-s oameni cu diferite măşti ce stau la pândă
Ce te fixează din priviri şi te admiră din cuvinte şi te ademenesc
Într-o lume ce nu va exista niciodată pe acest pământ
Te cheamă sub diferite chipuri, sub diferite măşti de diferite culori
Parfumuri dulci ce te îmbată în mijloc de stradă pustie, fără pic de om
Parcă sunt mirese transformate-n demoni îmbrăcate în straie de îngeri
Să cutreier pe străzi pe sub clădiri ce-s zgârie nori,ce subţiază stratul de ozon
Şi eu mă simt un prizonier în propria-mi lume prinsă între lacrimi şi zâmbete mărunte
Sunt poet şi-aş vrea să stau pe vârf să vă văd cum staţi şi înduraţi iertare
Căci Dumnezeu e cel mai mare şi îi cer cruţare
Ah lume asta pe zi ce trece creşte dar mai repede moare
Hai să aprindem o lumânare dar nu pentru cel ce nu va mai trăi prin cuvântăroare
Pentru pasărea ce cade arzătoare îngreunată de glonţul ce-i curmă viaţa
Îmi simt gâtul strâns în laţ şi se strânge tot mai tare în jurul lui
Mă simt sufocat de fum de ţigară şi miros din diferite derivate din ţiţei
Oh e vai şi-amar de ochii mei , când îmi văd lumea cum se prăbuşeşte
Şi eu om de rând simt cum mă strecor prin crăpături să caut fericire
Oameni ce poartă măşti precum clownii de la circ şi te mint uşor
Şi păseşti pe covor de vorbe bune şi se termină totul cu
A fost un băiat bun .
o9noapte 