E greu să-învelesc aici pe foaie, amintiri ce le iubesc.

Dar o să-ncerc să scriu din ele, printre cuvinte, ce nu le doresc.

Mi-ai spus vrute și nevrute, m-ai alungat și m-ai chemat.

Ai crezut că oprești timpul, când de mine ai uitat.

Timpul niciodată nu rămâne, ci pleacă spre alte zări.

Îmbibat e de-amintire, și acum mă vezi prin flori.

Mi-ai spus că te-ai gândit bine, și de mine vrei să scapi.

Te-am lăsat atunci în pace, sperând că-i doar o pasă și curând tu o să taci.

 

Ți-ai pus ordine în sentimente, și eu am fost hopul cel mai greu.

Arunci acuma la gunoi, amintiri ce-s doar cu noi.

Mă uit tăcut la mine din oglindă, tu în spate gesticulezi.

Buchetul meu de trandafiri, ți-a devenit blestem.

Încercând să îl arunci, un ghimpe ți-a zis că te înșeli.

Regret cu-amărăciune-n glas, clipe când nu ți-am vorbit.

Te mai rog câteva clipe, să m-asculți de-ai să mai vrei.

Citește cuvintele toate, și-ai să-mi vezi tristețea-n chip

Dă-mi te rog puțin răgaz să termin ce-am început.

 

Nu înțeleg ce e cu tine, nu înțeleg ce-ai devenit.

Din ființa ce-a divină, acum ai suflet ipocrit.

Mi-ai zis c-am inima de fier, și că pot s-o țin în piet

Dar te rog să-mi spui de ce ea tace, și nu spune un cuvânt.

Ai fost doza ei de viață și-acum tu vrei să te retragi.

Dar am realizat mai bine, te rog să nu îmi răspunzi

Te las să pleci în pace, te las ca să mă scoți din amintire

Dar cândva îți vei aduce aminte……

Cât de mult eu te-am iubit.