From 0 to hero, acum si „.com”

blog_future-of-workAcum câteva zile am decis, după lungi discuții și abordări începute anul trecut prin noiembrie alături de Matei și Laur să punem blogul mai sus în topuri și să îl înscriem cu un domeniu .com. Acum se pare că am reușit, ne-am împărțit costurile între noi și am achitat rata anuală. Mai multe schimbări se vor produce în perioada ce urmează.

Avem în plan să schimbăm tema și/sau imaginea de ansamblu a blogului, deoarece toamna a cam trecut demult și se pare că va veni o primavară/vară destul de frumoasă, cel puțin pentru mine. În al doilea rând, după discuția cu Corina am aflat că își va intesifica postările cu poezii din arhiva personală dar și cu creații noi, iar în discuția cu alterego-ul meu am aflat că am ceva material în cap care urmează scris pe hartie și după transpus pe blog.

De asemenea, voi reviziona blogul personal, îmi voi actualiza descrierea/poza de la pagina despre noi pentru că sunt destul de vechi și nu mai sunt actuale, voi actualiza pagina „Actualizări” și voi mai șterge/adăuga din widgeturi. După voi vorbi doar prin postari și poezii. De asemenea voi vorbi cu Laur pentru a ne intesifica activitatea pe partea de colaborări la poezii, la fel cum făceam odinioară. Nu suntem „hero”, dar nici nu mai suntem „0”, iar în funcție de munca pe care o vom depune în viitor noi vom decide încotro ne îndreptăm!

Miercuri seara, oră târzie…

tumblr_n17zv6hIi21qek4dmo1_1280Sursa mea de inspirație era un bec și o perdea
Ce încercau să lumineze pânza ce-o pictam în fața mea
Lumina făcea lumină, perdeaua o reflecta
Desenam o față tristă care rar mai zâmbea.
Nu ma puteam concentra, sălășluiam într-o mantră divină
Omul devenea artist printr-un gram de heroină
Mă uitam în oglindă, vedeam un soldat pictat de trecut
Și mi-am zis că-s prea bătrân pentru un nou început
Lumina începea să pălească, becul nu mai ținea mult aprins
Noaptea mi-a simțit prezenta, dar a uitat ce i-am promis
Promisiunea pentru mine nu-nseamnă nimic
Faptele însă cântăreau enorm
Ca și-atunci când insomniile mă făceau să visez că noaptea dorm…

Acumulator descărcat…

dragoste...te văd acolo în spate, dar chiar n-am ce să-ți cer
m-am lipit de tine ca un magnet de frigider
m-ai băgat în priză, și-așa m-am curentat
căci intensitatea vocii tale chiar m-a supraîncărcat.
lucru bun în treaba asta, doar că eu mă simt cam rău
și ajuns la judecată, eu sunt victimă, tot eu sunt și călău!
deci ău, au…doare, c-am rămas cu ochii-n soare
Și orbit de frumusețea ta nu mă uit dup-ajutoare!
nu e urmă de-ndoială, e doar timp răcit acut
dacă acuma e momentul, sfârșitul a început!
nu știu cât mai ține totul, dar am trecut pe baterie
să am timp să scriu de-acum măcar o veșnicie
să m-aline noapte singur, când rulez pe hârtie
versuri inspirate din a șaptea nebunie…

Blană

tumblr_mwpzm5fLto1reghejo1_1280Ieşi din facultate, la 2. Ti-aprinzi o tigara in timp ce mergi spre casa. Te doare-n durere, ai terminat cu cursuri, partiale si teme. Asculti muzica. Inca o saptamana si vine vacanta. Acasa, mananci, joci un NFS ceva, faci un somnic. Pe seara mai faci niste cumparaturi la magazin, bei o bere in oras, te vezi cu niste amici si te intorci inapoi acasa. Muzica iar. Smecher. Plictiseala? Cateodata, iti ocupi timpul cu ce se poate. Faci o tema, mai scrii ceva, mai faci ordine prin camera. Stai la discutie cu niste tovarasi pe net, o ora-doua de facebook. Si cu asta se face 11 seara.

Asa trece ziua, asa trece timpul. Nimic special. Deocamdata. E rutina zilnica care te mentine viu in lume si te invata ca esti ca toti ceilalti, cu nimic in plus sau in minus. Eu raman inca o data fara inspiratie pe care o rezerv, cea mai ramas din ea, pentru un mare nimic. M-apuc de citit sa-mi mai vina mintea la cap, si inca o idee pentru lucrul la care ma gandesc in fiecare zi, scrisul…

Săptămâna veselă

Costinesti rasarit pe plajaDa frate. Da da da du-te, da da da du-te şi caută-ţi fericirea. Adevăraaat.

A fost mişto, o săptămână de relax, clubăreală, birjăreală, ciobăneală şi mega melteneală.

Băutura a curs şiroaie, voia bună la fel, ne-am îmbătat, am făcut ce am ştiut noi mai bine să facem, adică am cheltuit bani pe nimicuri, am ţipat până am răguşit alături de preferaţii noştrii prin discoteci, am făcut baie în mare, după care ne-am îmbătat din nou şi ne-am dus la somn :))

O vacanţă, măcar o vacanţă de asta pe an, tre’ să am, să simt ca trăiesc. Mi-am diversificat şi eu cultura muzicală (şi aşa precară) cu câteva live-uri de la Salam şi cine mai cânta prin boxe p-acolo. N-a fost rau.

Acu’, am revenit la ale noastre. N-am mai scris nica pe blog de vre-o săptămână, da nu-i bai, omu meu Laur are inspiraţie maximă şi ne menţine sus pe amandoi. Ce pot să-mi doresc mai mult? Să-mi petrec din plin restu’ vacanţei care a mai rămas şi voi să fiţi sănătoşi!