Frunzulița

wpid-tumblr_mspk20vpkp1sofp8to1_500.jpgVântul suflă puternic cu nuanțe prea fade
Și mă face să dorm seara până la șapte
Fără să-i pese, toamna se-mpiedică și cade
Și-mi strivește dorințele cu tocuri prea-nalte

Dar mâna ta întinsă mă scoate din frunze
Inima-mi bate, dar rămân tot mai tăcut
Porți iubirea-ntre coaste si fericirea pe buze
De asta tânjesc dupa cel mai dulce sarut!

Când privesc cum toți plâng și se roagă
Te văd si te simt tot mai departe
Ia-mă in brațe și nu-mi da drumu vreodată
De inima te voi ține tot mai aproape!

Pribeag în univers

Cu mâinile sloi de gheaţă,voi continua să scriu1624471_618531601552630_2077441694_n

Pe o vreme ca asta,doar temerile-mi vor zace-n sicriu

Alături de ochii mei pustii,ce nu-şi găsesc cărarea

Spre ieşire din acest infern de alb şi negru din cimitir

Lasă-mă viaţă,încă să mai respir,lasă-mă să scriu

În braţe să te ţin iubito,la pian să-ţi cânt

Să-mi adormi în braţe,să-ţi simt sufletul cald şi sfânt

În mijloc de pădure să-mi dau foc la fiecare foaie la fiecare vers

Să mă las cuprins de univers,în mijloc de pădure,versurile-mi plâng

Să îţi mai scriu o oră,să-ţi scriu în fiecare minut,din viaţa-mi rămasă

Lasă-mă te rog,să plâng la colţ de masă,înghiţind pâinea în sec

Să mă înnec în lacrimile, ce nu mi-le stăpânesc de-o viaţă.

Plouă cu îngeri

Doamne, plouă cu îngeri din cerul arsploaie si umbrela

Dă-mi Doamne aripile înapoi să-mi șterg lacrimile

Să-mi sumec mâinecile și să vin la tine-n zbor

Lasă-mă doar ca o pasăre de noapte, ce nu-și găsește cuib

Nu mă renega, că nu știu oful cui să îl spun în cuvinte

Pământul să mă cheme, într-un nor de cenușă stinsă

În smoală să stea lacrima mea prescrisă-n sânge

Să mă iei în brațe șă mă strângi tare la piept

Și să mă înțelegi  Tu Doamne, că-s doar un om și un poet

Ce nu-și găsește-n viață, drumul cel corect

Sunt doar un ceas ce se învârte invers sunt doar un vânt ce nu adie

În brațele ei încerc să-mi iau adio, iartă-mă iubito, iartă-mă pentru o vecie

Că în astă seară,gândul meu nu va mai scrie și glasul nu-mi va mai vorbi.

Winnie

ţi-aş spune tot ce simt, dar nu am baterie
de-asta îmi iau gândul şi-l aştern pe hârtie
şi-ţi spun scrisoarea asta, la poştă, într-o cutie
s-ajungă pan’ la tine, cu tot c-o jucărie…

e ursuleţul nostru, strânge-l tare tare la piept
pusculita-ursulete prea pufos să fie numai al meu secret.
caci tot ce am aflat, i-am spus lui la ureche
să-ţi şoptească pe-nserate, sufletul tău pereche

adio am plecat, aici te-am salutat
şi cu ast-am încheiat
ai grijă de ursuleţul nostru
iubeşte-l ne-ncetat.
şi-ţi spun pe înserat
că plec să beau iubito
deja m-am îmbătat…

Îngerii rămând neschimbați

Același înger tulbură tăcerea cea morbidălarge (1)

Ce se zguduie la fiecare bătaie de aripă

Și arde fiecare colț de frică ce zace în mine

Prin ochii mei trec necontinite sentimentele stinghere

Mă prind de mâini să zbor cu ele în amazon de stele

Mă fac că nu le văd și am să trec de ele că-mi blestem zilele

Peste mâini mă lovesc cu aceiaș ură ce mi-o tot port

Că acel gând răul eu îl mai suport și într-una mă strofoc

Pe o parte și pe altă mă tot întorc în miezul serii dulci

Te am iubito lângă mine și-ți sărut buzele somnoroase

Pernele astea parcă sunt din ace, ce mă țin treaz o noapte

Cu luna tot departe,rămân veșnic omul scos din cartea de povești

Aș vrea cândva îngere să le răscolești și să citești greu din ele

Și ai să vezi că numele meu nu-i gravat pe-acolo,și e tare greu

Că poveștile sunt scrie de eul meu ce acum e pe moarte.