Fabrica de ciocolată

Sunt o fabrică de ciocolatătumblr_mlz10acYui1rpwhvdo1_1280
Produc, mănânc şi-o devorez
Pe bandă rulantă..
Mă-ntind pe zeci şi sute de hectare
Ca să ocupe tot pământul
Pân-ajung la oceane
Cu ea am trecut prin inimi şi furnale
De dorul ei eu m-am topit
Cand n-aveam bună stare
Si-acum ajung să scriu despre ambalaje
Tot ce mi-a ramas la urmă
Alcătuind un tablou plin de colaje
Pictat de cuvinte şi-asezat pe perete
La mine în camera la loc de cinste
Lângă nişte vechi arbalete
C-am fost haiduc şi vânător de plai
Trăind printre-animale
Aici lângă oraş, în jungla din rai
Un trofeu las moştenire la cei ce vor urma
Tu nu fii rău când vezi ce bogăţie am
Băi nu turba!
Că turma ta nu înţelege arta
Şi dacă ne înjură vom condamna la moarte
Pe toţi cei ce ne condamnă soarta…
Hai dă-te înapoi şi spune
C-am scos acuma un produs revoluţionar
Îi zice noapte cu stele
Sau ciocolată cu alune
Şi-un sirop foarte bun de arţar…

Inimă de demon

Fiara din tine se imblanzeste cand inima incepe sa iubeasca.Cam asa se intampla de fiecare data, incercam sa parem duri si intr-un fel fara suflet, in fata prietenilor si a celorlalti. Ne reuseste, dar se intampla ca si noi sa nu ne mai recunoastem, ne-am prefacut asa de bine incat asa am ramas, pentru noi e bine…parem duri…caini fara stapan. Sincer mie chiar mi s-a intamplat…eram genul ” nu imi pasa,fa ce vrei”…desi nu aratam ca imi pasa, mie imi pasa. Ciudat, stiu. Pur si simplu la nervi nu realizam ce zic ce fac, demonul din mine ma acapara complet, nu mai vedeam in lateral doar in fata, oarecum o masina de distrus, ceea ce am facut o perioada mare de timp. Si multora care vor citi isi vor aminti exact acele clipe. Oarecum am descoperit partea asta demonica din mine cand am fost mitit pentru prima data de prietena mea pe atunci, am simtit ca o iau razna, vocile din jurul meu parca ma indemnau sa fac rau, ceea ce am si facut: m-am oprit cu pumnu fix intr-un pom.
Perioada aia pentru mine si voua care ati patit la fel s-a dus, dar in sufletul meu tot este o mica pata de ura ce se mareste cu fiecare ocazie. Am vrut sa ajung in acest punct deoarece suntem duri pe dinafara, fiara, demonul din launtrul nostru se imblanzeste brusc cand in viata noastra apare o persoana speciala, iubitul/iubita,si ceilalti iti vor zice, cum? Gata, fiara s-a inchis singura in cusca? Sincer nu vreau sa zic ca fiara sa inchis in cusca, doar ca momentan este sub anestezie si cand ii va trece efectul nu va ezita sa ucida cu sange rece un alt suflet.
Am crezut ca daca esti dur, rau, necazurile vor sta departe de mine si ca nu voi mai fi nevoit sa trec prin ceea ce am trecut candva, dar defiecare data apare cineva nu stiu de unde si ma calmeza, si prietenii mei raman socati cum o fata reuseste sa potoleasca gladiatorul din mine, care domina cat mai mult timp cu putinta. Si cum zice si titlul inima joaca cel mai important rol in acest film, pentru ca ea ne da inpulsul de a iubi si de a ierta, ea accepta cine pleaca si cine ramane si noi suntem doar niste marionete care sunt dirijate excelent. Si animalele din jungla de peste tot cat de dure sunt au inima, si ele nu iti fac rau doar decat daca ai ranit pe cineva din inima lor si ele te vad ca pe o tinta vie care trebuie doborata. Multi nu vor sa inteleaga ca asa este si omul un animal cu inima ce se imblanzeste la o vorba buna spusa la timpul ei.

Haotic

De ce oamenii vor mereu să fie pe internet exact ceea ce nu sunt ?
Adică mi se reproşează des .. că vai .. nu sunt versurile tale, că le copii de pe site-uri vechi,
că încerc sa fiu ceea ce nu sunt.
De ce când pe facebook schimbi dintr-o stare de „sigur/ă” în „într-o relaţie” foarte mulţi vin cu
like like like, dar ei nici măcar nu ştiu despre ce este vorba sau nici măcar nu cunosc acei oameni.
Multora dintre noi ne plac poveştile cu final fericit, dar noi nu realizăm că finalul noi îl modelăm şi îi dăm exact ce formă dorim.
Le place foarte, dar chiar foarte mult unora sa dea sfaturi sau să zică ştiu exact ce simt , dar în spatele monitorului să râdă şi să zică.. ” ce oameni proşti”.
Şi sunt multe alte chestii care le’aţi trăit sau le trăiţi în continuare până vă veţi trezi brusc cu un ecou in cap: „ASTA NU E REALITATE!!”
Sa iesim din lumea internetului!
Vi se intâmplă des sa ieşiţi prin parc, sau pur si simplu la plimbare în oraş pentru relaxare, te gandeşti „merg liniştit nu mă deranjează nimeni”,
dar o dată ce ajungi in mijlocul „junglei” adică oraşului, primeşti o palmă de la vise, căci nimic din ce ai crezut nu are nici o formă să o numesc aşa.
Practic, toţi merg liniştiţi, dar după ce treci de ei auzi uşor „uite cum merge ăla” sau „uite’o şi pe proasta aia” sincer eu numai lucruri de genul aud si mi se întaâmplă.
Poate sunt eu absurd dar…ăsta nu mai e lume, deja devine un joc de supravieţuire în care rişti să câstigi, nu rişti sa fii mâncat de peşti mai mari.
Şi sunt multe chestii de care toţi încercăm sa ne ferim sau să ne ascundem defectele care nouă ni se par „groaznice” ca să nu râdă alţii de noi şi chiar dacă ar râde, cu ce îi încălzeşte pe ei asta? Eu cred că toţi cei care râd…într-un final când ajung acasă sau în drum spre casă să păţească aceleaşi lucruri şi să zică „aşa s-a simţit si cel/cea de care am râs şi eu”. Îmi place să cred că da, roata cu adevărat se roteşte, cu toţii am fost puşi în aceleaşi situaţii de mai sus, adică am râs de alţii, dar nu mulţi realizăm asta, eu unul da, am râs de alţii si la diferenţe mici de timp am păţit exact la fel şi am renunţat la ideea de a râde de cineva. Acest lucru mi-l spun singur si celorlaţi din jur „NIMENI NU E PERFECT”, cu toţii avem ceva ce ne jenează…asta e, viaţa nu e mereu roz sau numai cu bucurii. Acesta după mine este cursul vieţii care trebuie să îl trăim indiferent de vârstă, timp sau anotimp.