Etichetă: Liceu

Ciclul abstract al vieţii

mai 9, 2013

ochii care nu se vad se uitaNu-ţi aduci aminte cum era atunci când te-ai născut
Dar îţi aduci aminte cum era când erai mic
Şi ce năzdrăvănii ai tot făcut…
Şi timpul a trecut. Şi-ai învăţat să-ţi legi şiretul
Şi-acum când ai crescut
Intri timid în viaţă, păşind sigur cu dreptul!
În clasa I, în clasa a V-a, în clasa a IX-a
Prima oară la şcoală, prima zi de liceu
Urmează a doua…
Şi când ai dat de greu, ai incercat să evadezi
Şi când te-ndrăgosteai stăteai să meditezi
Vine a treia perioadă, acum la facultate
Îţi dai seama rapid
Că-i prima dată-n viaţă când ai deschis o carte.
La muncă nu e cool, că toţi de una îţi ordonă
De-ţi vine să îi iei pe toţi la pumni
Când îi prinzi prin zonă.
Pe-acolo pe la tine, unde-ai copilarit
Acum copil mare fiind,
Ai dispărut, fără să ştii pe unde-ai nimerit.
Şi cred ca ai ghicit când treci de o anume vârstă
timpul nostruCă vrei s-adormi natura, seara când cucul cântă
Şi când fumezi din pipă, tutun cu zeci de-arome
Vara sub un alun, de diferite forme
Cand oi pe camp, umbla de zor în turme
Tu bătrân calator, cauţi locuri si umbre
Si sumbre soapte te inconjoara arid topit de soare
Si-atunci nu realizezi si tragi aer in piept
C-o ultimă suflare…

Cearta cu timpul

septembrie 26, 2012

Dimineaţa în zori, trezit buimac, caut telefonul să dau cu el de pământ să nu îi mai aud alarma care sună ne’ncetat de 5 minute şi care mă zgârie pe creier. Mă ridic din pat numai eu ştiu cu ce forţe supra omeneşti, mă chinui să mişc maşinăria căruia îi zic „trup uman”. Bag capul în apa rece care curge prin bateria de la chiuveta care parcă încearcă să mă trezească, dar se pare că nu are nici cel mai mic efect, tot la fel de amorţit mă simt. Mă uit la ceas: 7:40. “pfoaai de capu’ meu”, tre’ să plec spre şcoală. Trag blugii în fugă, rapid iau tricoul pe mine…odată terminat îmbrăcatul deja mă ia moleşeala ştiind cât am de mers (nu mult, dar pentru mine sunt mile). Încalţ addidaşii, iau ghiozdanu de lângă uşă şi plec. Ajung la câţiva metrii de liceu…acelaşi somn profund în interiorul meu, dar totuşi conştient merg drept pe trecerea de pietoni. Urc treptele, intru in liceu, unii vin alţii pleacă un du-te vino continuu fără oprire. În clasă aceeaşi colegi. Mă uit la ceas: 7:53 …mi-aş picioru, vine si profa, franceza…the fuck! Ce zi frumoasă presimt că am…mă certam singur.

Încep să înjur şcoala pentru că m-a răpit din braţele mamei încă de mic, de când am păşit pe uşa grădiniţei şi acum pe uşa liceului şi poate pe uşa facultăţii într-un bun final. Banca rigidă mi se părea o pernă aşa de moale. Caietul inutil era o buna pătură şi profa care vorbea  doar ea ştie ce: o voce pe fundal căreia nu îi dădeam importanţă. Mă trezesc speriat. Nu ştiam unde sunt. Auzeam voci, dar nu le recunoşteam…mă uit în jur văd feţele colegilor care îi bufneau râsu’, dar se stăpâneau şi o aud pe profă „Laur dormi?” În gandul meu  „daca mai lasa tu as dormi!”, dar un răspuns simplu cu un glas plăpând “nu doamnă”. Îmi era rau. Să mă fi dus la cabinet? Neaa…mi-ar fi dat un paracetamol  şi nu m-ar fi ajutat cu nimic. Mă întreb să fie oare de la băutura…nuu, să fie de la nesomn.. nuuu, sa fie ca’s prea îngândurat..da asta este…pun capul pe bancă înapoi…adorm…de parcă eram în transă.

Deschid ochii înceţoşaţi mă  uit spre ceas. Aşa zisele „limbi ale ceasului” o luaseră razna, se învârteau…tresar speriat din banca. Camera se învârtea cu mine, nu mai rezistam. Deschid geamul nimic, niciun efect. Nu înţelegeam ce am.  Se sună ies pe uşa clasei de parcă eram beat, izbit de pereţii holului ies afară. Când mă aşez pe bancă, mă loveşte un val de fum de ţigară. Deja încep să’njur. Nu ştiu cum a trecut ziua asta, dar m-am trezit acasă, în pat, în blugi, exact îmbrăcat de şcoală. Întreb pe mess nişte colegi. Îmi spun că am fost totuşi la şcoală. Ciudat…nu îmi aduc aminte nimic. Şi la masă mănânc…realizez că m-am certat cu timpul, ciudat…dar am crezut că o iau razna..

Prima zi de şcoală

septembrie 17, 2012

Prima zi de scoală…am trecut pragul de boboc, gata am predat renumele acesta noii generaţii venite în liceu, acum mă mândresc şi eu că sunt clasa a X-a. La început este bine, dar la ce va veni trebuie să mă adaptez mediului ăsta ostil, dar trec peste. Ziua de ieri a fost toată mohorâtă, frig, ploaie…ceva ce nu am mai întâlnit. Cum afară era frig, nimic de făcut am zis să mă culc…dar din păcate am dormit câteva ore… la 5 dimineaţa eu nu mai aveam somn şi nu înţelegeam de ce. În capul meu erau doar întrebări: cum vor reacţiona colegii mei la revederea cu mine, după o vacanţă bine meritată…încercam să nu fac asta dar totuşi o făceam.
În sfârşit vine ora plecării…eram de parcă intram în clasa I nu a X-a. Vedeam mulţimea din depărtare dar nu se auzea niciun zgomot de parca era un zid antifonat în jurul şcolii. Timid, fac vânt porţilor şi păşesc în curtea şcolii şi mă îndreptam spre multime, măsuram locurile din priviri. Nu îmi vedeam colegii, credeam ca ori am ajuns prea târziu ori prea devreme. Mă opresc in loc, am întalnit un fost coleg din generala, am discutat cu el una alta…şi cu coada ochiului îmi zaresc o colega, parcă am văzut un înger aşa eram de bucuros. Mă îndrept spre ei, îi salut, băieţii dăm noroc şi începe atmosfera de început de şcoala. Se vedea în privirile noastre că ne bucuram, dar nu vroiam să se afle, multe îmbrăţişări, pupici, ţipete de bucurie, zâmbete…multă lume se mira de mine şi mă întreba cât mai am de gând să cresc. Ne aşezăm în coloană cum ne’a rugat directoarea, am ascultat ce zicea popa, poliţia şi mă uitam la cei mici de la clasa I până la clasa  a IV-a. Erau aşa de entuziasmaţi că începe şcoala, nimic pentru ei în acele clipe nu era mai important, erau doar ei şi educatoarea ce aşteptau să li se facă prezenţa şi să păşească cu dreptul în primul lor an de şcoală, fericirea din aer se simţea şi în briza vântului care şi el a încetat a mai bate în acele clipe.
O zi mereu de neuitat, pentru că de fiecare dată este diferită, avansând în vârstă şi în experienţă de şcoală ne dăm seama cât de importantă este „prima zi de şcoală”. Mie chiar mi-a plăcut revederea cu colegii mei, o parte din ei, unii s-au transferat şi mi-a părut rău la aflarea acestei veşti, dar ca de obicei am ascuns tristeţea printr-o strângere fermă de mână şi ne-am luat rămas bun din priviri, felul nostru de a fi duri, dar la final o îmbrăţişare de rămas drum a fost bine venită…

Deschidem anu’

septembrie 17, 2012

Cuvintele cu care porneşte un nou an şcolar pentru elevii şcolilor şi liceelor din toată ţara. Atât mici cât şi mari, atât boboci cât şi cei de-a 12-a care se pregătesc pentru examenu’ vieţii lor (cică), toţi erau azi atenţie, nu prin curţile şcolilor sau liceelor pentru cuvântul de început, ci pe la mai toate terasele şi pub-urile din oraş (cel puţin aici, în Piatra).

Hei, n-o mai fi vacanţă, dar şcoală sigur nu e. Eu relaxat maxim, cu foştii mei colegi de clasa, unii mai somnoroşi, alţii prea treji (evident, după două cafele băute dimineaţa) toţi ne bucurăm de atmosfera din jur şi pur şi simplu ne aminteam de anii când intrasem şi noi într-a 9-a. Vedeam puştani cu mămicile lor, ei cu ghiozdanele, mamele cu buchetele de flori în mână. Înghesuială mare peste tot, chiar şi în trafic. Căminele cred că sunt şi ele deja pline.

Eu am trecut pe la fostul meu liceu să îmi salut fosta diriginta şi câţiva profesori cu care mă înţelegeam mai bine, la fel au făcut şi colegii. După, evident, hai la un suc. Îmi plăcea să îi văd pe toti copii începând şcoala şi deja învăţat, teme, eu vacanţă, n-am o treabă. Foarte tare, dar ce zic, în două săptămâni începe anu’ universitar şi am încurcat-o şi eu şi mai rău. Du-te la 400km de casă, stai la camin, ia şi învaţă, du-te la cursuri. Vai…nici nu vreau să mă gândesc, dar totuţi…abia aştept!