Scriu acest lucru pentru că mă dor ochii, aproape să-mi lăcrimeze. Eo de obicei nu trebuie să-mi arate cineva ceva, sau să mă lămurească sau să-mi explice, că îmi dau seama singur. Da’ acum chiar nu mă duce capu’. Că nu ştiu ce are, că nu mă duce capu’, înţelegi?

Probabil o să fiu dat în judecată pentru treaba asta, da’ noi să fim sănătoşi. O fată, drăguţă, cochetă, bla bla bla, fata era, nu piţipoancă, prinţesă sau eu mai ştiu ce specimen, pe un pod (era o poza artistică gen) şi la descriere asta „Suntem fiinţe cu un mecanism atât de complicat de trăire, încât avem nevoie de protejarea lucrurilor simple, de provocarea lucrurilor mărunte, de minuţiozitatea alegerilor şi de rafinamentul detaliilor care fac diferenţa…!”. Pariu că habar n-are ce înseamnă toată treaba asta (-.-).

Oki, hai să nu fiu aşa dur, o fi având dreptate, nu ştiu, da’ ce treabă are asta cu poza? Oki, nu fac atac la persoană, pentru că ăsta e un caz fericit.

Şi ea o sa-mi zică: „şi care-i problema ta?”. Şi eu o să-i zic „Păi încercam să-ţi dau un sfat, că mi se pare un pic penibil, dacă ai ceva de spus într-un mod mai aparte folosind nişte cuvinte mai speciale, fă-o. Da nu pe facebook, că toţi fac asta. Şi sunt rataţi”

În 80% din situaţii, avem o poza făcută în oglinda din baie cu Iphone-ul în care ori îşi etaleaza sânii, ori goliciunea lor exterioara, ori formele cele mai rotunde ale feselor. Iar descrierea suna cam aşa „Ai fost fraier că mi-ai pierdut iubirea ce ţi-am dăruit-o”. Seriously? Îmi vine să vomit! Dacă mă deschid în faţa lor să-i ajut, întreb, lămuresc şi lista continua, se reactioneaza violent, se respinge, se enervează şi lista continuă… Am impresia că nu realizează că poate ajutorul unui străin e mai folositor decât like-ul unui eventual coleg, cunoscut, sau chiar un amic la poza. Da’ ele e proaste şi nu ştiu, că ele iubeşte intens! Că ele e văduve pe facebook! Defapt ştii ce? E mai mult o mini critică constructivă, da’ dacă asta simţi să faci, fa-o.