Etichetă: Liniste

Cu ce rost?!

martie 4, 2018

Cică timpul îmi aparţine, ce frumos mă minte camera asta rece,
Clepisdra mea seacă, câteva grame mă despart de cer,
Şi simt că am prea multe în spate ce m-au întors pe dos….
Dar uneori simt că-i totul fără pic de rost,
Luat la rost pentru diferite stări ciudate,
Îmbrăţişat de-o singurătate aspră, vreau să pot să mă ascund.

Tot caut o linişte mult aşteptată, cândva ştiam pe ce străzi s-o găsesc,
Şi străzile şi-au schimbat structura, minciuna purcede peste tot,
Şi eu sunt împins de la spate de-o voce ce mă minte frumos….
Din zi în zi cu ochii tot mai roşii, dau la schimb multe zile pentru nopţi albe,
Dacă trebuie mă amanetez pe mine, pentru rostul fălos.

Nu sunt, nu sunt, NU SUNT !

aprilie 15, 2016

Ai lăsat peste noi să cadă timpul cel greu.surreal-art-2
Nu ai ținut cont de semne, ce rost mai am eu ?!
Căutai în mine chemarea, eram izgonirea.
M-am trezit mult prea devreme, trebuia să mă nasc.

Poate timpul nu-mi oferă libertate deplină….
Tu dă-mi ce-mi mai lipsește.
Liniște, tristețe și puțina tandrețe.
Doar să fii marea ce o visez când închid ochii.
Să fii țărmul la care vreau să ajung.
Doar să fi.

Mă hrănesc prin furtune, respir prin ace.
Sunt drogat, poet, dar mai presus de toate, sunt om,
Alimentat cu ură, nu fac decât să distrug frumosul,
Nu sunt Atlas, să vă țin pe umerii mei goi…
Nu sunt nici mărul de aur ce trebuie câștigat.

Atât de orb

noiembrie 28, 2015

Era o liniște sublimă, parcă făcută pentru noi.tumblr_static_artistic-human
Dar tăcerea noastră zguduia temelia iubirii…
Mâinile noastre par că s-au uitat una pe altă.
Iar buzele noastre au uitat forma unui zâmbet.

 

Cât să te descriu, cât să mai încerc să fac asta?
Spune-mi te rog, ești pe undeva prin acest univers?
Te caut atât de orb și te văd peste tot.
Atâtea dame mă vor, iar eu te vreau pe tine.
Ce paradox ciudat când ești la înălțimea iubirii.

 

Atât de lacomi ne-am infruptat din iubire.
Orbiți de fericire mâncam copios cucută….
Știam că o să mor și asta tot mai curând.
Dar nu am vrut să plec, fără să te servesc și pe tine….

Fără echilibru

august 15, 2015

tumblr_npft1avuYZ1smpzs5o1_500Un colos de umbre-mi coboară de pe munte
Și se ascunde în marea ce-mi transpiră pe frunte
O taină si-o trăire-mi astupă pleoapele gingașe
Și-mi învelesc ochiul minții ca două ambalaje…

Am o balanță-n creier pentru un echilibru fidel
Neurochirurgii îl numesc creierul mic sau cerebel
Dar ce vrea el, eu nu-nțeleg, tot merg pe 3 cărări
De-asta karma-mi umple sacii cu emoții si adnotări.

Îmi caut inspirația zilei de azi printre carnețele
Mai pun un rând pe foaie și mai desfac o bere
Licoarea-mi știe durerea și mă curățește
Fumul țigării îmi inundă firea și mă liniștește.

Lasă-mă să-ți spun o poveste, o știu de demult.
Că doar în privirea ta mi-o amintesc, oricât de beat sunt.
Că-ți simt esofagul cum vibrează sub buzele mele.
Și-ți simt respirația jucându-se printre degetele mele.

Poezie scrisă în colaborare cu ionutbill

dialog cu Piramidon

mai 24, 2015

Câteodată simt milă și multă, multă dragoste pentru lumea asta mică;
Sper că mâinile mele șubrede, șovăitoare nu o rup și nu o strică.

Spune-mi modul meu subconștient de a mă răzbuna pe tine conștient
Că, dacă nu îmi ești prieten, îmi ești cel mult indiferent
Și oricât de mare debit, nu ai cum să-mi fii nici afluent.

…închide ochii , copil mic;
Mai e puțin până la asfințit.
Vino de-ți scufundă capul greu prin perne, în sfârșit
Și simte liniștea
Când te minte miriștea
Că ești singurul care n-a îmbătrânit.

Oricum ar fi, o să sfârșesc tot un clișeu
Că trec prin viață și e greu s-alegi: „nice guy” sau derbedeu?
Treci prin mine și m-alergi, omule perete
Că așa îți face viața: te ține pe loc și te umple de regrete.

Nu închide încă ochii, copil mic și detașat,
Distant, distrat, huiduit și acuzat;
Suflul tău nu s-a gătat.